În dimineaţa aceea obişnuită o molimă a libertăţii a lovit oraşul
Nu se ştie ce anume a cauzat-o
Primul caz a fost un contabil care s-a trezit convins că e un non sens
Să-şi bea în grabă cafeaua fierbinte pe care avea s-o verse peste pantalonii călcaţi la dungă
Să-şi perieze pardesiul cenuşiu peste care avea să se aştearnă imediat praful
Să-şi lăcuiască pantofii pe care noroaiele aveau să-i smăcuiască în legea lor
Deîndată ce ieşea în stradă
Să se suie în tramvaiul care avea să îl ducă în mereu aceeaşi clădire cavou
În care îşi întemniţa opt ore pe zi tinereţile
Să cumpere pâine la întoarcere...
Afecţiunea se transmitea atât de repede încât până la amiază toţi locuitorii erau bolnavi
Spălătorii de geamuri n-au mai vrut să spele geamuri
Colecţionarii de timbre au încetat să mai colecţioneze timbre
Omizile au refuzat să se mai transforme în fluturi
Câinii n-au mai fost dispuşi să fugărească pisicile care îşi înfoiau cozile pe coclauri
Părinţii n-au mai dus copiii la şcoala părăsită de profesori
Criminalii nu şi-au mai înfipt cuţitele în nici o spinare
Era o dimineaţă obişnuită când uriaşul carusel s-a oprit în loc
Nici un vizionar n-a prezis-o
Nici un savant n-a bănuit existenţa virusului
Lumea s-a prăbuşit cât ai clipi şi s-a făcut pulbere
N-a rămas intact decât un singur zid
Pe care o mână scrijelise un minuscul: "dar dacă"...
N-au existat supravieţuitori care să tragă concluziile.