17.12.2010
Îmi amintesc de vremurile bune în care mai existau prejudecăţi
Cu care se răfuiau poeţii
Acum s-a zis cu nedreptatea,
toate sursele de revoltă au fost eradicate,
E libertate la discreţie
E linişte şi pace
Nici un inadaptat, nici un paria, nici un nebun nu ne mai tulbură tihna
Nu mai mânjeşte cu sânge cerul marilor oraşe
Nu mai sapă abisuri în parcurile publice
 
Nici măcar câinii nu mai latră la lună
Au devenit realişti, blazaţi au înţeles că luna e doar un astru îngheţat
 
Acum substanţa lirică se fabrică artificial pe cale industrială
Din resturi de materie sonoră şi vizuală
Din rămăşiţele pământeşti ale vechilor epopei
Din cenuşa foştilor condamnaţi la moarte
 
Poeţii urmează cursuri de reorientare profesională
Unii dintre ei ajung hingheri, alţii devin contabili sau avocaţi
Dar nu mai suferă
Conştiinţa lor a fost eliberată de povara sufletului
Şi pot fi în sfârşit utili societăţii
 
Lumea a devenit un loc agreabil
Demonii au fost alungaţi
Îngerii - care vor să stea - spală vase, mătură, curăţă cartofi, cântă prin metrouri.

Life is fun
 
Deşeurile fostelor utopii împrăştie radiaţii
care îi afectează pe cei slabi
încă dispuşi să mai creadă în ceva
 
Dar în cele din urmă cinismul
Va crea anticorpi
Va învinge
 
Orice speranţă.

1 comentariu

  • splendid
    dorin popa, 08.08.2011, 03:35

    splendid poem.
    felicitari !

Publicitate

Sus