Bătrâneţe

În copilărie alergam cu privirea în sus
întreaga lume avea dimensiunile cerului
 
Înţelepciunea nu e a bătrâneţii ci a copilăriei înstelate
a îndrăgostitului care înfruntă gloanţele pentru o himeră
e a eroului care sfidează indiferenţa publică
a nebunului ce vede prin ziduri şi prin întuneric
 
bătrânii nu mai vorbesc cu stelele,
nu mai înfruntă gloanţele,
nu mai străpung întunericul
nu mai sfidează nimic
 
cu cât îmbătrânim suntem din ce în ce mai aproape de pământ
ne supraveghem atent paşii tot mai nesiguri,
auzim zgomotele,
vedem denivelările trotuarelor
 
gravitaţia ne absoarbe sufletele

privirile ni se scutură de vise

câteodată un câine sau o pasăre ne străbate retina