Tablouri în roşu

ei o urmăresc trecând printre mese, din talia ei scobită alunecă două corpuri rotunde ţinându-se de ea cu nişte braţe ale lor strângând-o la fiecare mişcare în rochia ei ca un triumf roşu corpurile rotunde ating guri, tacâmuri
 
ei se lasă târâţi roşii ca mătasea rochiei în voluptuoasele ei legănări, fiecare bărbat îşi umple gura cu sfârcurile ei fiecare bărbat îşi împlântă falusul între fesele ei fiecare bărbat îşi împlântă falusul între sânii ei fiecare bărbat îşi împlântă falusul între coapsele ei
cad moi, albi în boluri capetele lor înfundate în trupuri ca nişte boţuri din cremă de cafea
 
o femeie friptă într-o coajă aurie crocantă rumenită în obraji într-o rochie de mătase trădând o fesă lipsă dezvelind clavicule albe rotule ca nişte perle
aşchii de carne au rămas pe oasele lungi terminate în pantofi eleganţi din acelaşi roşu
 
o femeie friptă sfârtecată, ruptă în hartane
 
o femeie din arcuri şi mingi strânse în corset gata să plesnească
gata să sară rostogolindu-se dure pe suprafeţe lustruite
 
ea stă pe o suprafaţă plană corpurile ei rotunde ridicându-se din ea ca revolte ale planeităţii
sânii ei rotunzi aranjaţi în pahare cubice
ea stă pe două portocale enorme topindu-şi culoarea în roşul rochiei ei transformându-l într-un roşu mai cald
ea îşi etalează sânii goi cu un pai în sfârc
ea stă rezemată de zidul negru pubisul negru rochia ei dată la o parte inundând pardoseala ca un mâl fierbinte adânc dintr-o sulfură roşie în care o mulţime de bărbaţi se luptă în surdină se scufundă
negrul se zvârcoleşte demonstrând că e un roşu intens
roşul penetrând negrul dorindu-şi să devină mai întunecat
 
ea îşi poartă trupul robust cu talie minusculă fese bombate gât ca un turn cu toate acestea lunecând atât de uşoară pe tocurile înalte ale pantofilor roşii pe gresia în romburi albe şi negre buzele ei din mătăsuri răsucite asemeni unui trandafir violet-negru pătând mese scaune feţe
arde în volumetria ei pulsatilă
 
ea pare că nu ia în seamă pe nimeni dar vede prin toţi, află totul despre fiecare
din colţul ei îşi întoarce capul încet spre bărbatul pe care l-a studiat, l-a ales,
nu s-a înşelat nici acum, nu s-a înşelat niciodată,
el iese nerăbdător împreună cu ea
pantofii ei lasă urme roşii pe trotuar
 
mătasea ei e ţesută din sânge, ovule scurse într-o pojghiţă subţire rigidă reliefată în trandafiri închegaţi sângele ei se prelinge continuu se întinde în tapiserii fastuoase îmbrăcând canapele, uşi, ziduri
sângele ei se amplifică într-o trenă târându-se pe trepte nesfârşite într-un castel cu turnuri în formă de falusuri
ea coboară scara în veşmânt purpuriu suite de prunci goi, mânuţe durdulii încleştate în falduri
 
se întinde pe pat îşi desface picioarele afundându-se într-un morman de prunci bucălaţi cu ochi cusuţi, cu membre cusute de trup se lasă îmbrăţişată
 
în sala de banchet sunt tăvi cu prunci rumeniţi între pocale, fructe
mătasea ei trepidantă azvârle câte un văl peste oaspeţi
 
fiecare oaspete arată ca un gâde roşu
 
ea stă la intrare goală cu picioarele depărtate rochia învelindu-i partea de sus a trupului
fluturând
ca o mulţime de siluete roşii îmbulzindu-se strivindu-se