Teatrul din subsoluri versus teatrul de la suprafaţă

Pentru că era emisiunea cu numărul 13, mi-am luat ca aliate două actriţe absolut extraordinare - Coca Bloos şi Antoaneta Zaharia - amândouă demne de a fi încadrate într-o categorie denumită de noi, fără nici o nuanţă peiorativă, "divele din subsoluri". Aceasta a fost tema emisiunii de vineri seară, inspirată de admirabila capacitate de adaptare a acestor interprete, ca şi a altora, de a face faţă, simultan, la provocările a două sisteme teatrale diferite. Chiar dacă amândouă împart sănătos teatrul în numai două categorii - "bun" sau "prost" - pe parcursul discuţiei au recunoscut că teatrul jucat în "subsoluri" (pivniţe, baruri etc) implică o relaţie mult mai directă cu publicul, cu impact puternic asupra stilului de joc. "Pe de o parte eşti mai conştient de publicul aflat foarte aproape, te apasă această apropiere, dar pe de altă parte, la un moment dat ajungi să faci abstracţie de el şi să te concentrezi exclusiv asupra partenerului şi relaţiei cu el", a spus Coca Bloos.

Pentru Tony Zaharia, teatrul din subsoluri a însemnat o salvare, atunci când, după o aşteptare de peste doi ani ca angajată într-un teatru fără să joace, a izbucnit şi a sfârşit prin a scrie un text şi a apelat apoi la o regizoare din generaţia sa pentru a definitiva un spectacol. Piesa scrisă de tânăra actriţă se numea Ziua în care nu s-a întâmplat nimic şi relata chinurile prin care trece un tânăr artist care, deşi e conştient de talentul său, rămâne fără nici un angajament un timp chinuitor de lung.

Există, totuşi, şi dezavantaje atunci când depăşeşti graniţele "teatrului de suprafaţă" pentru a te manifesta şi în spaţii neconvenţionale? "Da, e un dezavantaj, asemenea spectacole au o viaţă destul de scurtă, nu se pot juca atât cât ne-am dori noi, cei care l-au făcut. Fie ai nevoie de bani ca să poţi închiria spaţiile respective, fie echipa se risipeşte când cineva capătă un angajament care îl solicită foarte mult". Rămâne amintirea unui spectacol reuşit, construit de o echipă ai cărei membri cred în aceleaşi lucruri şi participă cu toţii la realizarea acestuia, fapt care se întâmplă mai rar în "teatrul de suprafaţă".

O neplăcere vine şi din partea colegilor de teatru, dintre care unii strâmbă din nas când aud de coborât în pivniţe, dar atitudinea cea mai constructivă a fost cea a Emilie Dobrin care spunea, în interviul filmat de Lorelai Mihală: "Dacă sunt păreri împotriva acestui gen de spectacol sunt păreri retrograde şi n-ar trebui să ne intereseze. După mine, teatrul din subsoluri este salvarea teatrului românesc!".

E, într-adevăr, reconfortant să ştii că, la o adică, dacă la suprafaţă totul se va prăbuşi, mai rămân spaţii în care, după ce ai coborât câteva trepte, poţi să regăseşti miracolul teatrului. Dar şi până atunci, dacă vreţi să beţi o bere şi să vă emoţionaţi din cauza unor cuvinte sau a unei priviri aruncate de un actor, nu vă feriţi de aceste trepte. În întunericul din subsoluri puteţi găsi, uneori, chiar mai multă lumină.


La Artă versus artă Săptămâna aceasta (vineri 23 ianuarie, la ora 20, pe TVR Cultural) vom arunca o privire în culisele lumii editoriale, încercând să cunoaştem cîţiva oameni care stau în spatele scriitorilor. Să fii redactor de carte era, înainte de 1989, foarte interesant. Cine mai vrea azi să facă această meserie? Vom vorbi despre acest subiect cu Georgeta Dimisianu (director editura Albatros) şi Iulia Alexa (redactor de carte la Paralela 45)