Oamenii din spatele scriitorilor

Când am ales să vorbim la Artă versus artă despre redactorii de carte, am plecat de la ideea că a fi redactor de carte este mai mult decât o meserie, este o artă, o vocaţie, ba chiar poate deveni capodopera unei vieţi. O sumă de calităţi sunt necesare pentru a duce la bun sfârşit această "misiune", care face şi desface glorii literare. Printre ele: generozitatea de a şlefui opera altuia şi modestia de a sta mereu în umbra altcuiva. La noi, azi, redactori de carte adevăraţi sunt din ce în ce mai puţini, tinerii nu mai găsesc motivaţii şi satisfacţii în această muncă, adesea diluată sau transformată în altceva. Despre toate acestea am vorbit vineri seara cu un editor-legendă al literaturii româneşti, Georgeta Dimisianu, directoarea editurii Albatros şi cu tânăra ei colegă, Iulia Alexa, fost redactor la Paralela 45.

Am descoperit că nu e exagerat să spui că în spatele fiecărui scriitor de succes se află un redactor de carte priceput. Doamnei Georgeta Dimisianu i-au trecut pe sub ochi manuscrisele a zeci de scriitori, majoritatea numelor importante din literatura românească i-au încredinţat cărţile. Domnia-sa are o teorie cu privire la tipurile de redactori de carte, pe care îi împarte în redactorul-lector şi redactorul-corector, cea de a doua formă neatrăgând-o niciodată. Printre cele povestite de doamna Dimisianu extraordinară a fost întâmplarea cu Marin Preda, care a dat un nou final volumului doi din Moromeţii după ce redactorul său de carte, Georgeta Dimisianu i-a spus că finalul scris de el nu i s-a părut convingător. Până unde poate merge, aşadar, creativitatea unui redactor de carte? Nu prea departe când te ocupi mai ales de traduceri, cum i s-a întâmpalt Iuliei Alexa. În acest caz, rolul redactorului este de a verifica munca traducătorului şi de a temepera elanurile creative ale acestuia, care ar putea deforma stilul autorului cărţii. De altfel, tânăra a recunoscut că n-ar fi avut curajul doamnei Dimisianu de a-i face unui autor o observaţie atât de "dură".

Ne-am obişnuit să împărţim lumea noastră în două – înainte de 1989 şi după acest moment, iar vremea "de dinainte" a fost una romantică pentru redactorul de carte, a cărui importanţă era recunoscută. La întrebarea mea "Ce s-a întâmplat după ;89 cu "arta" de a redacta o carte", răspunsul n-a fost deloc vesel: haosul instalat în domeniul editorial a afectat grav această meserie care este acum pe cale de dispariţie. Dezechilibrul între suma de calităţi cerute unui bun redactor şi satisfacţiile (inclusiv materiale, fiindcă nu ne putem preface la nesfârşit că acestea nu contează) acestuia este flagrant. Alte subiecte atinse au fost lupta redactorului de carte cu cenzura, înainte de 1989, lipsa de motivaţii a tinerilor de azi şi dificultatea de a-i recuceri pentru această meserie, dispariţia realizatorilor de ediţii critice.

Cine îşi aminteşte de cei care stau în spatele marilor scriitori, chiar dacă ei au influenţat foarte mult opera lor, literatura lumii, până la urmă? Chiar dacă răspunsul la această întrebare este, mai mult ca sigur, "nimeni", să sperăm că mai sunt încă oameni dispuşi să facă acest exerciţiu de umilinţă, rămânând în spatele scriitorilor.

Vinerea aceasta pe TVR Cultural, la ora 20, la Artă versus artă dialogul generaţiilor se va duce pe tărâmul arhitecturii. Dacă şi dvs. vă întrebaţi cine mai poate schimba faţa oraşelor în care trăim, urâţită în epoca Ceauşescu, urmăriţi emisiunea.