Gablonţuri

mă tot fâţâi ca o tembelă cu rănile mele festive, roşii ca nişte
mărţişoare, mă dau cu lacuri şi vopsele, scriu poeme de dragoste în
caietul dictando, până când viaţa mea arată ca un gablonţ atârnat
penibil de gâtul soartei.
tot mai rar am curajul să-mi smulg acul de siguranţă.
oricum, în salonul ăsta poemele sună ca nişte ţevi înfundate.
la chioşc se vând covrigii de ieri. nu calc pe iarbă. în curte cresc
ghiocei printre câinii viguroşi ai spitalului.
cred că viaţa mea a devenit decorul de carton prin care trec vieţile
adevărate ale celorlalţi.
 
(din volumul Jurnal cu tine, o lighioană şi restul lumii, Editura Metamorfoze, 2011)