Bunicul şi-a uitat cârja rezemată de o clădire, zidul care stătea să cadă i-a furat-o, se sprijină în ea printr-un jgheab astfel că nu o vede nimeni,
bunicul îşi pierde mereu cârja, de aceea e mereu supărat, se aşteaptă doar la lucruri rele
cu nepăsare aşteaptă dezastre, umblă greoi, lat, în a nu ştiu câta cârjă făcută dintr-un cuier vechi
pe străzi înguste se hârjâie de pereţi pătându-se cu alb, gri sau verde, rupe crengi, oglinzi retrovizoare, cutii poştale, contoare de gaz fixate slab, se plânge că nu-şi găseşte pantaloni pe măsură, şi-a cumpărat stofă, croitorul i-a tăiat pantalonii prea scurţi, bani pierduţi
până vine nora să-l ia pe nepot, bunicul face avioane de hârtie din pliantele de reclamă, avioanele saltă,
se rotesc pe sub nasurile trecătorilor, ei trec fără să le ia în seamă
numai nepotul râde alergând cu braţele întinse după avioane lovindu-se de trecători numai bunicul râde rezemat în cârja lui, urmărită de ochii lacomi ai unui zid
febra avioanelor de hârtie i-a cuprins şi pe cei ai casei, mama face avioane care zboară spre bucătărie, se aşază peste cratiţe, bunica face avioane care urcă puţin şi cad în bot, avioanele tatei oricum le-ar arunca fac o curbă şi ies pe fereastră, tata a uitat că se află la etajul opt, a sărit după avion planând în urma lui cu braţele desfăcute, a aterizat pe o antenă mare
cum o să vină tata înapoi?
două vrăbii l-au adus ţinându-l de câte un braţ, tata nu mai vrea să audă de avioane de hârtie, stă cu ziarul în faţă, îmbufnat, l-au văzut vecinii cărat de vrăbii
mama îşi muşcă buzele, scoate un avion din sos, îl aşază pe o farfurie
copilul i-a adus bunicului o coală albă, fină
degetele lui tremurate, groase îndoaie colţuri, scot în relief aripi pipăie acum o faţă albă, subţiată
o aude din nou spunând acum ai putea să faci din mine un avion de hârtie
fără să ştii te voi atinge mereu cu degete care nu vor fi ale mele
degete de hârtie
bunicul a plecat supărat, toate casele, străzile sunt făcute din hârtii, pe cele ce îi stau în cale bunicul le mototoleşte, le face cocoloaşe, le aruncă în urmă
3 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate