visătoria din colţ

inspir profund aerul tău domestic dulceag.
azi mă numesc ioana
cu vocale rotunde ca nişte gogoşi.
mi-am deschis o visătorie pe colţul dinspre tine al sufletului.
iarăşi traversez strada cu ochii închişi. nu mă leg la şireturi
am o umbrelă ciudată pe care o port deschisă
mereu
în loc de ploaie
o floare
în loc de mâna stângă
un corb.
las focul încrucişat al privitorilor să mă ciuruiască în voie
camionul verde frânează în ultima clipă zdrobind linia albă continuă
sunt doar o carne roşie plină ochi de hemoglobina dimineţilor tale
feroase
în galantare atârnă amorfă şi palidă realitatea
cârligul ruginit ne spânzură de propria noastră oboseală
s-au alterat amintirile prea vechi
dar tu ai luat întotdeauna totul aşa cum a fost
fericirea era cuvântul de trecere în salonul roz
ce acum seamănă mai mult cu o cutie de tablă vopsită
din care pacienţii au mâncat pe ascuns toate bomboanele
azi mă numesc ioana
ca şi celelalte muieri
îmi las visele în cursa de ora 7
păstrez ascunse doar trei dorinţe
lipite cu gumă de mestecat în batista din buzunar
 
(din volumul Jurnal cu tine, o lighioană şi restul lumii, Editura Metamorfoze, 2011)