Se fură moartea
Se fură moartea
întâi se fură moartea îmbrăcată în argint ca icoanele
ferecate,
apoi se fură moartea pe sticlă
pictată
prin care se văd oscioarele subţiri ale feţei ca nişte fecioare
care tac. Dar cel mai des se fură moartea
zilnică, dezbrăcată de haine, până când
primarul a zis, nu ştiu
ce să vă fac, nu am bani pentru
toţi bodyguarzii ăştia de cimitir,
luaţi-vă morţile
acasă
Iubirile lui Vasco da Gama
Poemul e un fel de carne
de bărbat
cu gene, sprâncene tendoane şi muşchi
şi gânduri
în care tu nu eşti deloc iar eu sunt
bustul pictat
al femeii
din vârful corabiei
şi sânii mei fermi taie apa
călătoresc în corabia de carne
a câte unui poem
cu sare pe buze
obsedată de tine
ca Vasco da Gama
ars de pustiu , întrebându-mă
cine a scris primul
dintre noi doi
cuvintele astea
eu sau tu