Pe 30 septembrie 1998, la Istanbul, Galatasaray a învins cu 2-1 formaţia bască. Hagi a tras la poartă din lovitură liberă la primul gol, Imanol Etxeberria a respins în faţă şi Okan a deschis scorul. Urzaiz a egalat după doar un minut şi Athletic s-a apărat apoi perfect, până în prelungiri. Atunci, Tugay l-a driblat lung pe Urrutia, i-a pasat lui Hagi în stânga şi românul a marcat golul victoriei.
Ştim ce înseamnă Hagi pentru fotbalul nostru. Pentru cel basc, Josu Urrutia e o legendă vie. S-a născut lângă Bilbao, la 8 ani ajungea la Lezama, centrul de juniori al lui Athletic, iar la 35 se retrăgea pe San Mames. Între timp a strâns 350 de meciuri în Primera Divison şi a purtat de câteva zeci de ori banderola de căpitan. Ara mijlocul terenului şi când punea piciorul pentru un tackling, ai fi zis că turna stâlpi de susţinere pentru poduri. Era de neclintit. Era iubit pe San Mames fix cât a fost iubit Julen Guerrero, pentru că suporterii nu făceau distincţie de notorietate, ci doar de dăruire. Iar Josu Urrutia era sufletul echipei sale.
Hagi şi Urrutia au jucat într-o seară acelaşi meci şi în sute de alte seri meciuri asemănătoare. Au strâns de pe stadioanele Europei aplauze, huiduieli, bucurii şi tristeţi. Şi peste toate astea, au învăţat cum arată de fapt fotbalul autentic. Şi au dus cu ei mai departe aceste lucruri, după ce îşi puseseră ghetele în cui şi miroseau de acum fotbalul din tribună.
Gică Hagi şi-a făcut şcoală de fotbal la Constanţa şi a tot încercat să antreneze şi să îşi facă un nou renume. Pe malul mării a cules primele roade, cu echipa de juniori a Academiei sale, devenită campioană naţională, chiar în ziua în care Josu era ales preşedinte la Bilbao. Urrutia a câştigat alegerile cu un număr de voturi record şi a preluat destinele echipei pentru care a trăit toată viaţa. Hagi l-a avut pe fiul său Ianis pe teren în finala de vineri. Josu şi-a adus în echipa care va dirija pe Athletic foşti coechipieri. Şi astfel, de departe, şi el şi Gică al nostru au răsplătit învăţăturile din trecut, cu un viitor plin de speranţe pentru un fotbal onest.
Nu mai cred în ceea ce ar putea să fie ca antrenor Hagi, dar cred în forţa lui de conducător de club. Şi pentru că iubesc necondiţionat pe Athletic, m-am bucurat că Josu Urrutia a fost ales preşedinte, nu doar ca o răsplată a carierei lui de fotbalist. E un exemplu pe care ar trebui să-l urmeze şi cluburile noastre, acela de a avea alături oamenii reprezentativi ai istoriei lor. Hagi a înţeles însă că aşa ceva e aproape imposibil în România şi a început să-şi construiască o istorie a sa. A anunţat chiar că echipa de seniori, Viitorul Constanţa, se luptă sezonul acesta pentru promovare în prima ligă. La Bilbao, Josu vrea în Liga Campionilor!