29.07.2011
Editura Cartier
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroşi a copil - după două naşteri
care te-au împăcat cu propria-ţi naştere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.

Cauţi în Tarot semnele unui viitor ce îşi ţine
trecutul în braţe,
ca un snucigaş ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...

Şi întrezăreşti,
în clipa când laşitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!

Notă: Poezia de mai sus face parte din volumul: Dinu Flămând, Opera poetică, Editura Cartier, Colecţia Poesis, Chişinău, 2007, 216+244 p.

0 comentarii

Publicitate

Sus