Drum de ţară

Te-ai ridicat şi-ai umblat de dimineaţă.
Soarele a răsărit neaşteptat şi brutal peste
crengile goale.
 
Cămaşa  se legăna pe sîrmă în curte
ţi-am aşezat-o pe spate, ţi-am atins umerii uşor
ţi-am închis nasturii pînă la ultimul
 
Ce poate să fie toată această nebunie
cu lumini albastre şi taraf
cu drumuri înfundate de ţară
 
cine mai moare azi
şi cine încă plin de zgomotul zilelor
îl petrece
 
cineva mi-a împărţit hainele mortului
cineva mi-a împărţit încălţările lui
 
cineva mi-a împărţit spatele încovoiat şi umbra
şi vena spartă de la cap
şi ochii injectaţi şi gura uscată
cineva mi-a împărţit ultima suflare a mortului
 
era o femeie simplă obişnuită să facă ce se cuvine
am privit-o în ochi şi brusc mi s-a făcut ruşine
 
am plecat cu hainele în braţe pe drum
strigam la tine să cauţi o rîpă, o groapă, ceva să le pot arunca
fără să mă vadă ea
 
umblam cu hainele în braţe pe drum în sus
şi drumul nu se mai termina.