Peste puţină vreme lumea îl va uita. Uneori, se va mai scrie despre el, ca despre o curiozitate a trecutului. Unii chiar vor spune: ce-ar fi putut să fie, şi n-a ajuns decât o anecdotă! Nici nu se va şti dacă avea în ghete zvâc de fotbalist destoinic. De pe teren nu ne va rămâne vreun tackling memorabil reuşit de el, nici măcar vreun fault de stoper respectabil.
Povestea lui va fi alta, ea fiind lipsită de statistici cu minute jucate şi goluri marcate, chiar dacă e despre fotbal. Nu e nici despre mari echipe, meciuri uriaşe şi o retragere cu ovaţii în faţa unui stadion burduşit cu suporteri. E povestea unui om etic. E o istorie despre bine şi despre rău. Tocmai de aceea va fi repede uitată, iar eroul ei va ajunge curând un anonim.
La câteva zile după ce semnase primul contract de profesionist, cu Real Sporting de Gijon, Javi Poves a intrat în sediul clubului, a mers în biroul directorului financiar şi a cerut să nu mai fie plătit prin transfer bancar. A explicat simplu că nu doreşte ca banii lui să fie speculaţi de vreo instituţie bancară. Cam la o săptămână după acest episod, a refuzat maşina oferită de club. Avea deja una proprie şi a spus că n-are nevoie de alta. "Două maşini pentru un singur om e imoral."
Crescut de Atletico Madrid şi plimbat apoi pe la echipe obscure din preajma capitalei spaniole, Javi a debutat în Primera Division abia la 24 de ani, în mai 2011, când a jucat ultimele 12 minute ale meciului Sporting Gijon - Alicante. Singurele lui 12 minute în marele fotbal iberic. Fotbalul campioanei mondiale.
Au fost cele 12 minute în care s-a decis că locul lui nu era acolo. Pur şi simplu, oricât ar iubi fotbalul, a refuzat să-l joace aşa. Şi s-a retras! Deloc gălăgios, chiar dacă s-a scris câte o notă despre retragerea sa, cam peste tot în lume. Pentru că nu s-a mai întâmplat până acum să dai peste un jucător care renunţă deoarece e prea bine plătit, iar asta-l face să simtă că fotbalul e putred şi că, în general, ceva nu e în regulă în societatea care permite "diferenţe sociale atât de mari şi de dureroase."
Aproape deloc metaforic, Javi Poves a spus că nu acceptă să fie plătit cu bani murdari de sângele războaielor din lumea a treia. Şi că gestul său e unul strict personal, nu e deloc militant. "Am început să joc, copil fiind, pentru că iubeam sportul. Cu cât te implici, creşti şi ajungi mai sus, descoperi că totul e putred, dispare bucuria şi pierzi orice iluzie."
Javi Poves renunţase la studiile de istorie de la Universitatea din Madrid, pentru a juca fotbal la Gijon. Acum se va întoarce la facultate şi va încerca să înţeleagă şi să ajute lumea. Cel puţin aşa spune. Şi mai spune că vrea o viaţă curată în Spania, iar dacă nu o va putea avea, va emigra, în Birmania, sau oriunde altundeva, unde nu banii îţi oferă calitatea vieţii.
Desigur, ne imaginăm cu toţii câtă lume a zâmbit cu compasiune, indiferenţă sau ironie când a citit motivele retragerii acestui fotbalist. Poate că prin vestiarele unor echipe s-a râs în hohote. Dar în ziua când a anunţat că renunţă la fotbal, declarându-se anti-sistem, Javi Poves n-a tras doar semnalul de alarmă, ci şi primul foc într-un sport care se mişcă de mult timp pe graniţa eticii. Între bine şi rău, Poves s-a ales pe el însuşi şi credinţele sale. Iar asta e una dintre lecţiile la care să ne gândim de acum înainte.
Pentru curioşi, Poves a renunţat, încheindu-şi contractul cu Sporting Gijon, la o sumă undeva în jur de 600.000 de euro anual. Câţi dintre noi ar face asta doar pentru că nu credem în justeţea sistemului social în care respirăm?
Povestea lui va fi alta, ea fiind lipsită de statistici cu minute jucate şi goluri marcate, chiar dacă e despre fotbal. Nu e nici despre mari echipe, meciuri uriaşe şi o retragere cu ovaţii în faţa unui stadion burduşit cu suporteri. E povestea unui om etic. E o istorie despre bine şi despre rău. Tocmai de aceea va fi repede uitată, iar eroul ei va ajunge curând un anonim.
La câteva zile după ce semnase primul contract de profesionist, cu Real Sporting de Gijon, Javi Poves a intrat în sediul clubului, a mers în biroul directorului financiar şi a cerut să nu mai fie plătit prin transfer bancar. A explicat simplu că nu doreşte ca banii lui să fie speculaţi de vreo instituţie bancară. Cam la o săptămână după acest episod, a refuzat maşina oferită de club. Avea deja una proprie şi a spus că n-are nevoie de alta. "Două maşini pentru un singur om e imoral."
Crescut de Atletico Madrid şi plimbat apoi pe la echipe obscure din preajma capitalei spaniole, Javi a debutat în Primera Division abia la 24 de ani, în mai 2011, când a jucat ultimele 12 minute ale meciului Sporting Gijon - Alicante. Singurele lui 12 minute în marele fotbal iberic. Fotbalul campioanei mondiale.
Au fost cele 12 minute în care s-a decis că locul lui nu era acolo. Pur şi simplu, oricât ar iubi fotbalul, a refuzat să-l joace aşa. Şi s-a retras! Deloc gălăgios, chiar dacă s-a scris câte o notă despre retragerea sa, cam peste tot în lume. Pentru că nu s-a mai întâmplat până acum să dai peste un jucător care renunţă deoarece e prea bine plătit, iar asta-l face să simtă că fotbalul e putred şi că, în general, ceva nu e în regulă în societatea care permite "diferenţe sociale atât de mari şi de dureroase."
Aproape deloc metaforic, Javi Poves a spus că nu acceptă să fie plătit cu bani murdari de sângele războaielor din lumea a treia. Şi că gestul său e unul strict personal, nu e deloc militant. "Am început să joc, copil fiind, pentru că iubeam sportul. Cu cât te implici, creşti şi ajungi mai sus, descoperi că totul e putred, dispare bucuria şi pierzi orice iluzie."
Javi Poves renunţase la studiile de istorie de la Universitatea din Madrid, pentru a juca fotbal la Gijon. Acum se va întoarce la facultate şi va încerca să înţeleagă şi să ajute lumea. Cel puţin aşa spune. Şi mai spune că vrea o viaţă curată în Spania, iar dacă nu o va putea avea, va emigra, în Birmania, sau oriunde altundeva, unde nu banii îţi oferă calitatea vieţii.
Desigur, ne imaginăm cu toţii câtă lume a zâmbit cu compasiune, indiferenţă sau ironie când a citit motivele retragerii acestui fotbalist. Poate că prin vestiarele unor echipe s-a râs în hohote. Dar în ziua când a anunţat că renunţă la fotbal, declarându-se anti-sistem, Javi Poves n-a tras doar semnalul de alarmă, ci şi primul foc într-un sport care se mişcă de mult timp pe graniţa eticii. Între bine şi rău, Poves s-a ales pe el însuşi şi credinţele sale. Iar asta e una dintre lecţiile la care să ne gândim de acum înainte.
Pentru curioşi, Poves a renunţat, încheindu-şi contractul cu Sporting Gijon, la o sumă undeva în jur de 600.000 de euro anual. Câţi dintre noi ar face asta doar pentru că nu credem în justeţea sistemului social în care respirăm?