Ne-a bătut el Federer, dar şi noi l-am ajutat

Cosmin Stăniloiu reia seria articolelor despre sport, rubrica are un nou nume: Despre eroi şi întreceri, dar vă invităm să o citiţi tot marţea, la cafeaua de dimineaţă.



Reger Federer a bătut România în Cupa Davis. Şi la simplu şi la dublu. România s-a bătut şi singură, o mână de ajutor dând chiar Ion Ţiriac.
Eleveţia n-are echipă, lângă Federer putând sta orice bancher sau ceasornicar de la Laussane sau Geneva. Liderul mondial câştigă două meciuri de simplu şi unul de dublu, ultimul, dacă are noroc să dea peste neinspiraţia unui antrenor. Cu astea trei victorii Elveţia lui Federer merge mai departe. Treabă uşoară dacă a dat peste nişte dinozauri. Şi când zic dinozauri mă gândesc la mentalităţi. Ca de obicei, la noi totul se rezumă la chestiuni de mentalitate. Nu se rezumă de la sine, dar facem noi în aşa fel încât să rămânem doar cu asta. Şi, tot ca de obicei, mentalitatea ne trădează. Sau ne lasă baltă, de ni se face ciudă cât de aproape am fi putut fi, dar cât de departe am fost, de fapt.

Federer a defilat la Australian Open şi a ajuns la Bucureşti din poziţia de lider mondial, înfricoşând suflarea tenisului dâmboviţean.
Echipa noastră a ajuns să joace contra Elveţiei pentru că în septembrie, la Quito, Victor Hănescu, Răzvan Sabău, Florin Mergea şi Horia Tecău au învins Ecuadorul. Atunci eroi au fost Răzvan Sabău, care l-a întrecut pe Giovanni Lapentti în decisiv, şi tinerii Mergea şi Tecău, victorioşi la dublu. Cei doi au întrecut a treia pereche din lume, fraţii Lapentti, într-un joc maraton încheiat cu scorul de 13-11 în setul decisiv. Hănescu (desemnat liderul acelei echipe) a adus şi el un punct firesc pentru Victoria generală.

Cinci luni după succesul din Ecuador, în faţa Elveţiei l-am avut pe Andrei Pavel, liderul jucătorilor români, alături de Victor Hănescu. Pentru meciul de dublu s-a iscat un conflict între Ilie Năstase şi Ion Ţiriac. Primul, care e preşedintele Federaţiei Române de Tenis, a susţinut să jucăm cu tinerii Mergea şi Tecău (ambii au 19 ani). Ţiriac a zis că experienţa perechii Pavel – Gabi Trifu ne va fi mai de folos. Antrenorul Florin Segărceanu i-a ales pe ultimii. Deznodământul se cunoaşte deja, Federer i-a bătut, dar aş vrea să dezvolt puţin momentul.
Pavel a jucat trei meciuri. În prima zi a avut ceva probleme cu Michel Kratochvil, dar a învins. Hănescu n-a putut să-l încurce prea mult pe Federer, elveţianul câştigând în trei seturi. A doua zi, dublul s-a jucat mai mult de trei ore şi jumătate, epuizându-l pe Andrei. E drept, nici Federer nu era prea odihnit. Ultima zi n-a avut istoric, liderul mondial bătând liderul bucureştean şi închizând disputa. La Pavel s-a văzut oboseala acumulata în trei zile consecutive.

Ca să ai vreo şansă în faţa lui Federer, prima condiţie e să fi odihnit. Şi Andrei ar fi putut fi, dacă accepta că dublul Mergea – Tecău era mai nimerit să-l alerge pe Federer în ziua a doua. Argumentele sunt multe. Tinerii sunt, în primul rând, mai omogeni. În 2003 au jucat împreună de 23 de ori, impunându-se în două turnee de Mare Şlem, la juniori. De fapt, ei au fost liderii mondiali ai juniorilor. Pavel şi Trifu au jucat doar 3 meciuri în 2003. În al doilea rând, era clar că Mergea - Tecău formau un dublu mult mai echilibrat, având valori sensibil egale, în vreme ce diferenţele dintre Trifu şi Pavel sânt uriaşe. Faptul că cei doi sunt buni prieteni şi că Pavel decide de multe ori în cadrul echipei de Cupă Davis nu trebuia să influenţeze disputa. Şi aici e vorba de mentalitate. În al treilea rând, dacă nici acum, după ce au dovedit o dată, în Ecuador, că pot face faţă partidelor tensionate, nu le dăm credit tinerilor, atunci când? Motivul invocat de Ion Ţiriac atunci când i-a susţinut pe Pavel şi Trifu, experienţa, nu stă în picioare decât dacă privim în buletine. Într-adevăr, cei doi au mai mulţi ani decât Florin şi Horia. Se pare că opinia lui Ţiriac a cântărit decisiv în alegerea perechii de dublu. Acum, că meciul e deja pierdut, contează mai puţin. Mi-e teamă însă că data viitoare povestea se va repeta, riscând să pierdem doi jucători despre care încă se spune că ar putea ajunge printre primii din lume. Deocamdată, Florin Mergea şi Horia Tecău se fac că înţeleg situaţia. S-ar putea ca atunci când va mai fi nevoie de ei, să nu mai avem la cine apela. Fie nu vor mai avea chef, fie nu vor mai avea cum, pentru că, de multe ori, privitul de pe bancă nu ajută să progresezi în tennis.