Lumea o strigă simplu Coco. Pe ea o cheamă Crina. În decembrie, când va împlini 17 ani, va fi undeva la mama naibii, prin Atacama. Acolo e vară, uscat şi frig. Şi tot acolo, ditamai munţii, numai buni de cucerit. Mai ales de către ea, care are deja un palmares năucitor.
În Atacama, Coco vrea să urce pe cinci vârfuri, toate la peste 6500 de metri altitudine, în 40 de zile. Un circuit unic pentru un alpinist român, aşa cum unice sunt cam toate isprăvile acestei fetişcane născută sub munte, la Râşnov, şi crescută în spiritul lui. Un lung şir de nume de vârfuri escaladate, încă de la 12 ani, când a ajuns pe Mont Blanc, poate nu reprezintă ceva spectaculos atunci când le citeşti. În spatele lor, însă, stau visele, fricile, speranţele şi curiozitatea unui copil pornit nu să cucerească lumea, ci vârfurile ei.
Mai aproape de cer şi mai aproape de ea însăşi, Coco ne tot învaţă lecţii despre puterea de a crede şi a te dedica până la capăt credinţei tale. De la munca de convingere a unor sponsori pentru expediţiile ei - şi munca asta e grea tare, cam toate costând peste 50.000 de euro - la gerul, teama şi orele de ascensiune interminabile, adolescenta noastră o ţine pe a ei, neînduplecată să-şi găsească o ocupaţie mai firească pentru vârsta pe care o are. Şi din nefirescul a ceea ce face, ne trezim în faţa unui monument de pasiune.
Asta ne face mai uşoară strădania de a pricepe ceva, pentru că pasiunile nu trebuie înţelese. Eu unul o admir pe puştoaica asta, aşa cum admir încă alţi câţiva nebuni frumoşi care-şi trăiesc visul departe de norme îndoielnice şi tipare prăfuite. Şi-i mai admir pe oamenii care o sprijină pe Coco necondiţionat. Părinţii ei, mama, care e instructoare de escaladă, şi tatăl, care merge cu ea peste tot, alţi prieteni alpinişti, unii necunoscuţi, dar care, în spiritul muntelui, n-au ezitat să-i dea o mână de ajutor când a avut nevoie.
Crina Coco Popescu pleacă marţi spre Atacama. Sunt sigur că orice gând bun o va ajuta şi o va face sa nu se simtă singură. Intraţi aici http://crinacocopopescu.blogspot.com/ şi lăsaţi un semn. Se va bucura. Şi va prinde putere!
În Atacama, Coco vrea să urce pe cinci vârfuri, toate la peste 6500 de metri altitudine, în 40 de zile. Un circuit unic pentru un alpinist român, aşa cum unice sunt cam toate isprăvile acestei fetişcane născută sub munte, la Râşnov, şi crescută în spiritul lui. Un lung şir de nume de vârfuri escaladate, încă de la 12 ani, când a ajuns pe Mont Blanc, poate nu reprezintă ceva spectaculos atunci când le citeşti. În spatele lor, însă, stau visele, fricile, speranţele şi curiozitatea unui copil pornit nu să cucerească lumea, ci vârfurile ei.
Mai aproape de cer şi mai aproape de ea însăşi, Coco ne tot învaţă lecţii despre puterea de a crede şi a te dedica până la capăt credinţei tale. De la munca de convingere a unor sponsori pentru expediţiile ei - şi munca asta e grea tare, cam toate costând peste 50.000 de euro - la gerul, teama şi orele de ascensiune interminabile, adolescenta noastră o ţine pe a ei, neînduplecată să-şi găsească o ocupaţie mai firească pentru vârsta pe care o are. Şi din nefirescul a ceea ce face, ne trezim în faţa unui monument de pasiune.
Asta ne face mai uşoară strădania de a pricepe ceva, pentru că pasiunile nu trebuie înţelese. Eu unul o admir pe puştoaica asta, aşa cum admir încă alţi câţiva nebuni frumoşi care-şi trăiesc visul departe de norme îndoielnice şi tipare prăfuite. Şi-i mai admir pe oamenii care o sprijină pe Coco necondiţionat. Părinţii ei, mama, care e instructoare de escaladă, şi tatăl, care merge cu ea peste tot, alţi prieteni alpinişti, unii necunoscuţi, dar care, în spiritul muntelui, n-au ezitat să-i dea o mână de ajutor când a avut nevoie.
Crina Coco Popescu pleacă marţi spre Atacama. Sunt sigur că orice gând bun o va ajuta şi o va face sa nu se simtă singură. Intraţi aici http://crinacocopopescu.blogspot.com/ şi lăsaţi un semn. Se va bucura. Şi va prinde putere!