Text idiot despre un mesteacăn pe care nu-l mai suport

În fiecare zi intru într-o curte care nu-mi place. E urâtă. Plină de beton şi maşini. Şi-n fiecare zi în curtea asta văd câte o femeie de serviciu cum mătură frunzele mesteacănului. Pentru că da, e un copac acolo, frumos, fiinţă aflată în exil pe un tărâm ostil, cam aşa cum a fost şi Ovidiu la Tomis, doar că acest copac nu poate scrie în hexametru dactilic Metamorfozele, de fapt nu poate să scrie nimic, pentru că nu e om şi nu va fi niciodată. Poate se va transforma în romane sau creioane, sute de creioane, în Mersul Trenurilor, hârtie igienică sau ziar cu ştiri despre pietoni striviţi pe trotuar, dar nu în om. Sper totuşi că va muri de bătrâneţe. Şi cum ziceam, în fiecare zi văd câte o femeie în halat cum mătură stratul rotund de frunze galbene răşchirate pe beton. Unele sunt frumoase, de presat în carneţelul meu roşu, altele nu, par mototolite, rupte, murdare, de parcă le-ar fi călcat cineva cu bocancii sau le-ar fi scuipat. M-am întrebat de unde sunt atâtea, pentru că mesteacănul e mare dar nu uriaş. E de trei ori mai înalt decât mine (cred), deci nu ajunge la cer. E pletos. Şi nu pare să aibă multe frunze. Totuşi, în fiecare zi văd câte o femeie în halat care strânge în saci negri de gunoi straturile galbene. Luni, când o să merg din nou acolo, la fel, va fi aceeaşi scenă. Se va repeta pentru că bietul de el nu poate să plece din curte, nici măcar după opt ore, cum fac oamenii de acolo. Nu poate nici măcar să meargă până la chioşc, să-şi ia cafea proastă şi napolitană prea dulce, nu poate să se ascundă într-un ungher, să fumeze, şi de fapt, ce e mai important, nu poate să fugă de tot şi să nu se mai întoarcă. Pentru că e copac prins în beton (repet ca să se înţeleagă, aş face şi o schemă detaliată dar nu mă pricep, şi ar ieşi ceva urât, mâzgălit). Ce nu mai poate să facă: să se spânzure de un alt copac. Acum două nopţi l-am visat. Mă privea cu reproş şi tuşea (tuse tabagică de copac fumător). Îmi spunea ceva, însă nu ştiu ce. În somn mi s-a făcut frig şi i-am spus să mă lase naibii în pace şi să se ducă la dracu'!