Fotbalul, ca motiv de a schimba ceva în România

Ungaria s-a îmbrăcat frumos şi a venit în peţit la Bucureşti. Vecinii noştri vestici ne vor alături în găzduirea turneului final al Campionatului European de fotbal din 2012. Propunerea a fost primită cu scepticism civilizat, sau cu miştocăreală dâmboviţeană. Printre puţinii care cred că nu e vorba de o aberaţie imposibilă mă număr şi eu. Înainte de a vă spune motivele, o să încerc să explic ce înseamnă, de fapt, organizarea unui astfel de eveniment. Sau, mai corect, co-organizarea.

La un turneu final participă 24 de echipe naţionale, care îşi vor disputa titlul continental pe parcursul a patru săptămâni. Cum e vorba de două ţări organizatoare, noi va trebui să găzduim 12 dintre aceste formaţii. Adică, în România se vor juca 18 partide din prima fază a competiţiei. Plus alte patru din fazele eliminatorii. Pentru a găzdui aceste jocuri avem nevoie de 4 sau 5 stadioane, în patru oraşe. În acest moment nu dispunem de nici o arenă care să îndeplinească criteriile UEFA, dar nu e grav. Elveţia şi Austria au construit şapte stadioane noi, din opt, pentru turneul din 2008. Nu intru în detalii, dar vă spun că un astfel de stadion a costat între 80 şi 130 de milioane de euro.

În afara stadioanelor, va fi nevoie să se construiască 12 baze de pregătire după standardul forului european. Hoteluri, terenuri de antrenament, condiţii de recuperare şi refacere medicală. Infrastructura naţională trebuie să fie impecabilă: şosele, căi ferate, aeroporturi. La fel sistemul hotelier, care trebuie să asigure atât cazarea oficialilor şi invitaţilor, cât şi a suporterilor turişti. Având toate acestea (şi am prezentat doar generalităţile, fără amănunte) putem să depunem candidatura şi să aşteptăm decizia UEFA.

E un efort considerabil să îndeplinim toate condiţiile impuse de conducerea fotbalului european. Dar, în acelaşi timp, deodată ne vom trezi că vom avea drumuri mai bune, o securitate sporită, plus locuri de muncă, investiţii externe, capital de imagine.

Nu trebuie ignorat că în ultimii 20 de ani orice turneu final a fost o afacere profitabilă pentru organizatori. Adică, dacă vom reuşi să convingem că merităm să organizăm, la sfârşit ne vor rămâne şi ceva bani.

Mecanismul, din momentul în care Ungaria ne-a invitat să co-organizăm competiţia, e simplu. Oficialităţile de la Bucureşti au un termen de graţie de un an, în care evaluează dosarul de candidatură şi fac un studiu de fezabilitate. Apoi acceptă sau nu invitaţia.
Avem aşadar un an în care să demonstrăm că putem, noi toţi, să schimbăm imaginea altora despre România. Dacă dorim să se renunţe la toate clişeele negative care descriu ţara noastră, acum e momentul să facem ceva pentru asta. Să construim pentru Europa, construind pentru noi. Fotbalul e şi el un motiv să vrem toate astea.