33. (continuare) Rupţi dintr-un film de Woody Allen

26 decembrie 2000
Numai lui Gary Sîrbu i-au ieşit mai bine scrisorile decît literatura. Altădată treceam mai des pe lîngă apartamentul lui. Mă opream în scuarul din spate. E un căţel acolo, îl cheamă Floricel şi nu suportă ţiganii. Cu Corina stăteam pe băncile acelea, dar Gary nu mai era. De acolo însă, cu ani în urmă, le scria lui Nego şi lui Nemo. Despre scriitori care, scriind romane antiburgheze, din cîştig şi-au aranjat o viaţă superburgheză, despre cum trecea ziua în puşcărie – ca un sac cu bolovani, dar anul trecea ca un fulg. Despre un profesor din vecini care, pensionîndu-se, nu se putuse lipsi de gălăgia şcolii, aşa că-şi înregistrase pe o bandă zgomotul pauzei mari, pauzei mici, al clopoţelului. Despre Everac care-şi spunea zilnic în oglindă: "Sunt mare, sunt tare, sunt fără de asemănare", despre Lizi care era atît de deşteaptă că nu avea nevoie de lecturi şi cultură şi atît de bună încît nu trebuia nici să se roage. Dar care umbla la Primărie să-i obţină un loc de veci. Despre nu mai ştiu ce prof bătrîn care umbla cu femei mai tinere şi-l întrebau alţii: "Ce le faceţi?" şi el le răspundea: "Le compromit". Şi despre Eta Boeriu care zicea el că ar fi "o poetă mult mai mare decît fîţîita asta de Ana Blandiana".

Eu n-am citit-o, nici pînă astăzi nu am ajuns la bibliotecă să fac (şi ) asta. Şi nu am prieteni scriitori despre care să-ţi scriu şi totuşi stau şi-ţi scriu, deşi au venit Ramona şi Adriana şi beau vin fiert şi ascultă rockuri vechi în sufrageria noastră. Eu iar am stat doar trei minute şi m-am retras aici, în carapace, privind lumea de pe meterezele nesfîrşitei mele singurătăţi "atît de nevăzut / ca o coajă de ou, pe un cîmp de zăpadă", cum ar spune Nora Iuga, că tot veni vorba de poetese. Eu nu ştiu dacă "făpturile se rotunjesc după voluptăţile lor", ştiu doar că versurile pe care le scriu în continuare îmi par mai erotice decît tot ce-au publicat toţi domnii poeţi participanţi la concursul revistei Vatra:
"Sperma ta e solzul lunii
în gura mea scriu limpede
prin pieliţa lacului se vede ţiparul".

În clipa asta aş vrea să fiu într-un bar din Dublin. Un seanchai să spună o poveste de demult, ca-n Povestaşul lui Llosa.

Noapte. Corina s-a dus să se culce, după ce mi-a arătat pe fereastră că şi cele două stele s-au culcat şi brăduţul de la Electroputere care însă mai clipea, în somn. Nu ştiu dacă şi-a jumulit conul care îi crescuse în cap, Corina. Dar zicea ea că ar fi avangardistă. Uneori îi cresc multe urechi (de obicei cinci), de data asta îi crescuse un con.

Am stat cu Adriana în lungi discuţii, în timp ce Corina şi Ramona dansau prin restul casei, de ziceai că sîntem rupţi dintr-un film de Woody Allen. E drept că, după atîta tăcere, mi-a prins bine. În staţia de tramvai – aceeaşi în care aşteptam cînd o duceam acasă pe Nadia – am stat cît să fac cinci oameni de zăpadă (în gînd, că zăpadă de unde!) şi-apoi am plecat pe jos. Şi sînt destui kilometri. Ploua tare şi îmi plăcea la nebunie. Dincolo de baltă se vedeau luminile din Craioviţa Veche şi m-am gîndit că numai de mine depinde să fac un Miraflores din cartierul ăsta.

În centru m-am abătut din drum să văd orăşelul copiilor şi luminile de pe strada Cuza. Mîine seară se joacă la teatru Cehov şi a apărut Lettre la librăria Thalia, dar cred că numărul din Vatra era vechi

Acuma mă simt mai bine şi mobilizat. Corina cred că se va întîlni cu Nadia, dar eu nu ştiu cum e mai bine. Încă mi se pare prea curînd şi abia mi-am potolit gîndurile. Adică nu-i drept: ai grijă aproape şase ani de un sentiment, îl construieşti, îl ridici mereu şi pe urmă ţi se spune: omoară-l! Fii matur, politicos, doar nu eşti atît de slab, doar nu eşti la liceu sau vreun romantic! Pasiune? Dragoste zici? Bine, dar ea iubeşte pe altcineva, tu eşti prost sau cum? Iubeşte-o, dacă îţi place aşa. (Cum zicea tipul din "Let it snow": "Eu o iubesc şi tu o ai"). Ori, mă Cristina, cum să omor eu aşa, la comandă, un sentiment? Şi cum să trăiesc cu el, dacă se zvîrcoleşte-n mine şi nu-mi dă pace. Uite, zic că timpul trece şi că reuşesc pînă la urmă, dar nu-mi place deloc, o fac împotriva inimii mele şi mă doare şi nu vreau s-o fac, dar se pare că nu am să pot trăi dacă nu mă eliberez. Am iubit-o mult. N-a fost deloc "o relaţie" şi atît. Nu ştiu dacă ne întîlnim ce se mai tulbură şi ce nu prin inima şi mintea mea.

Tot venind eu pe jos, că tramvai n-am mai apucat, am făcut mai mult de o oră şi jumătate pe drum, aşa c-am mai prins doar partea a doua la "Splendoare în iarbă". Ce tînăr era Warren Beatty! Şi ce pot face nişte părinţi nepricepuţi! Cît rău! M-am îngrozit! Mama ei! Tatăl lui. Am privit filmul fără să mă pot abţine de la gîndul: Nadia cu altcineva.

Tu care îmi observi viaţa pe seama acestor biete cuvinte, ce crezi că se va alege de ea? Nu mă supăr deloc dacă-mi răspunzi: Praful!