Dedublarea fluturilor / Înecata

Dedublarea fluturilor
 
Fluturii sunt răi. Se nasc şi mor într-o secundă,
o secundă în care eu trăiesc ca femeie, o viaţă
abandonată. Cine mă mai vrea?
Mă uit la mine cum merg, cu pământul atârnat de glezne şi ochiul drept pus peste ochiul stâng, văzând la aceeaşi distanţă, cum îi duc pe toţi în spate
de la botez până la înmormântare. Nu mă mai recunosc
şi prin pasărea topită din dreptul ochilor mei, mă întreb cum pot fi de fiecare dată în acelaşi loc: în timpul care există în mine
şi într-un timp care moare
 
Înecata
 
Dacă îţi lipeşti urechea de caloriferul din camera mea noaptea
se aude marea. Picioarele patului se acoperă cu o crustă fină de sare
şi poţi pluti în timp ce dormi.
Dacă îşi lipeşti urechea de caloriferul din camera mea peste zi
vecinii nu vor spune nimic
şi vor aştepta ca nişte portrete ude de sfinţi pe un perete acoperit de cearşafuri să ajungi într-un port.
Dacă îţi lipeşti urechea de caloriferul din camera mea dimineaţa
o să îţi intru în casă ca o moartă frumoasă
pe care o găseşti pe plajă în zori.