Fără să ştim

Iubito

Într-o zi vom fi atât de bătrâni

că nu vom mai şti de ce ne iubim

nu vom mai şti când şi unde ne-am întâlnit,

ce soare ne-a luminat dragostea

sau sub ce nori ne-am trăit dezamăgirile

nu vom mai şti iarba prin care

ne-am plimbat picioarele desculţe

nu vei mai avea habar de stelele

pe care le-am numit după tine

iar eu voi fi uitat de mult

sărmăluţele tale cu gust divin

care se topesc încet pe vârf de papilă

Vom simţi doar aşa, o apropiere inexplicabilă,

o energie ca zborul a o mie de gărgăriţe

sub cerul senin al unei eterne primăveri

şi ne vom zâmbi tâmp

Iubito

De-abia atunci va fi de-adevăratelea

Când ne vom iubi fără să ştim de ce