Titlul meu nu este unul original, este de fapt tagline-ul unui film pe care l-am văzut acum câţiva ani (The Pillow Book). Tagline-ul acesta care s-a agăţat de o draperie a minţii mele nu este nici el original, fiind preluat dintr-o însemnare de căpătâi a lui Sei Shōnagon, o doamnă aristocrată japoneză de demult. Această doamnă a adunat într-un volumaş ce a răzbit prin intemperiile timpului un mileniu întreg gânduri fel şi chip şi mai ales liste cu lucruri, situaţii, senzaţii, reflecţii grupate sub o temă anume etc. Aceste liste erau frecvente în notaţiile personale ale aristocraţiei la vremea lor, însă foarte puţine au fost favorizate de cariile timpului, printre care şi cele ale doamnei Shōnagon.
Mi-a plăcut mult această idee şi mi-am făcut mental liste innombrabile. Însă lista mea preferată, deschisă oricând unor noi adăugiri, este cea a lucrurilor care fac ca sufletul să vibreze mai amplu şi mai profund şi care, într-un moment echivalent cu atingerea pământului de către o picătură de ploaie, te fac să ieşi din tine însuţi şi să te identifici cu lumea.
Lista mea de început arată aşa:
Lucruri care fac ca inima să bată mai repede
Să bei ceai verde cu iasomie dimineaţa privind primele licăriri ale soarelui după o iarnă lungă.
Să îmbrăţişezi o persoană care ţi s-a destăinuit şi care trece prin momente grele, iar atunci când îi simţi căldura trupului să îi transmiţi toată energia ta pozitivă.
Să mergi cu bicicleta prin parc în plină zi de primăvară, cu soarele înconjur, după ce ţi-ai luat zi liberă de la şcoală sau de la serviciu.
Să bei suc de portocale proaspăt stors.
Să îţi dai seama că te pricepi deja foarte bine la un lucru pe care îl faci prima oară.
Să te afli în complicitate cu un necunoscut într-o situaţie amuzantă, al cărei umor îl înţelegeţi doar voi.
Să găseşti o carte veche adnotată de către o persoană ce a trăit cu un veac în urmă.
Să citeşti o carte egipteană cu multe expresii în arabă şi apoi să constaţi cu bucurie că le-ai reţinut (iar apoi să le foloseşti într-o discuţie cu o persoană arabă pe care abia ai cunoscut-o).
Să asculţi un disc vechi la gramofon.
Să inventezi un joc împreună cu cineva, apoi să uitaţi a cui idee a fost şi să îl jucaţi de parcă ar fi existat dintotdeauna.
Să călătoreşti într-un oraş nou şi să pierzi trenul înapoi acasă, iar când îţi dai seama că l-ai pierdut să te gândeşti zâmbind că poate subconştientul tău te cunoaşte mai bine.
Să faci picnic în aer liber cu telefonul închis şi fără a simţi nicio altă dorinţă decât de a vorbi cu persoana de lângă tine.
Să povesteşti un lucru de care eşti foarte ruşinat, iar prietenii tăi să râdă şi să povestească la rândul lor lucruri care i-au făcut să se simtă groaznic. Apoi să exagerezi situaţia jenantă, iar acest lucru să provoace valuri de râs, iar tu să te simţi eliberat.
Să compui un cântec din nimic, iar apoi acesta să devină melodie recurentă în mintea ta şi de multe ori să ai impresia că a fost compus de un cântăreţ celebru, uitând că l-ai scris tu.
Să mănânci un pumn mare cu zmeură dintr-o dată şi să bei apă de izvor rece ca gheaţa cu palmele făcute căuş.