Revoluţie în zadar

Am evitat să scriu în ultima vreme despre prima divizie fotbalistică de la noi, mai ales că am avut prilejul să vorbesc despre ea săptămânal, la sport.ro. Mi s-a părut că mi-aş da prea mult cu părerea dacă aş mai şi scrie, încercând să găsesc poveşti de spus aici din alte zări şi de multe ori din alte sporturi. Dar etapa de la mijlocul săptămânii din Liga I (21-22 martie 2012) a semănat prea mult cu o revoluţie, aşa că am decis azi să scriu aici despre asta.

A fost o etapă de-a dreptul dementă, şi pe teren şi în afara lui, cu rezultate pe care nu le-a anticipat cineva şi cu scandaluri pe măsura surprizelor de pe tabelele de marcaj. Într-o singură rundă, cei mici au dat de pământ cu cei mari, iar naivii ca mine au avut senzaţia că primăvara din tribune aduce ceva nou şi proaspăt şi pe terenuri. Dacă rezultatele nu mai pot fi schimbate, după ele au rămas scandalurile ca la uşa cortului declanşate de perdanţi. Vorba unuia dintre învingătorii consideraţi victime sigure: "Cei mari nu ştiu să piardă!"

Luate pe rând, cronologic adică, meciurile care au aruncat în aer toată prima noastră divizie fotbalistică au fost: Sportul Studenţesc - CFR Cluj 1-1, cu studenţii jucând în 10 oameni peste 40 de minute şi egalând în prelungiri. Apoi Oţelul - Dinamo, tot 1-1, cu Marius Niculae eliminat degeaba înainte de pauză şi cu Cătălin Munteanu ratând la 1-1 o lovitură de pedeapsă pentru bucureşteni. Joi, FC Braşov a câştigat cu 1-0 la Vaslui, iar Rapid a fost învinsă acasă de Ceahlăul, scor 2-1. În fine, tot joi, seara târziu, FCM Tg Mureş a învins cu 1-0 pe Steaua. Dintre primele cinci clasate, două au scos egaluri în deplasare, trei au luat bătaie. De la echipe care se luptă din greu să scape de retrogradare. Echipe care nu au minţit însă fotbalul şi, atât cât pot, au dat tot ce aveau de dat. Menţiunea o merită, desigur, Sportul, echipă care a strâns 10 puncte din 12 posibile în primele patru etape ale primăverii. Chit că n-a avut niciodată în aceste meciuri mai mult de 5 rezerve pe foaia de joc. Iar între rezerve, şi un puşti de 15 ani, învoit de mamă-sa de la şcoală, ca să ajungă la meci.

Aşadar, etapă cam neagră pentru cei consideraţi mari, tari, buni şi talentaţi în fotbalul românesc. Nu-mi aduc aminte o asemenea înşiruire de rezultate care să zdruncine ierarhiile din temelii, cum s-a întâmplat miercuri şi joi. Că după aceea a urmat un scandal generalizat, cu arbitri în centrul atenţiei, nu ne interesează. Ca de obicei, şi văd asta de aproape 20 de ani, de când scriu cronică de fotbal, cei care ieri erau acuzaţi sau bănuiţi că sunt ajutaţi de arbitri, ţipă cel mai rău împotriva acestora atunci când se simt dezavantajaţi iar tabela le e şi ea potrivnică. Curg ameninţările cu demascări, acuzele de furt şi corupţie, înjurăturile de mamă şi jignirile, mai ceva ca în timpul potopului. Dar, de rupt pisica în două, n-o rupe nimeni. Doar au luat-o la şuturi cei nemulţumiţi azi, care mâine, când arbitrajele le vor fi favorabile, vor uita ce justiţiari sunt azi. Vorba aceea, dacă noi greşim, cerem să fim iertaţi, dar când greşesc alţii, vrem să se facă dreptate.

Şi în tot corul acesta de schelălăieli patetice, puţini îşi mai fac timp să vorbească despre învingători, despre echipele acestea mici, harnice, cu antrenori niciodată ascultaţi cu atenţie în rarele dăţi când apar la televizor, întotdeauna trecuţi pe o listă de anonimi care îngroaşă de fapt plutonul ignoranţei consumatorului de fotbal. Costel Enache la Ceahlăul, Daniel Isăilă la Sportul, chiar Marius Şumudică la Braşov, tehnicieni care muncesc cu ce au, necunoscuţi lipsiţi de aere de vedete şi oricum nediscutaţi la televizor sau scrişi prin presă încontinuu.

Şi pentru că despre ei, iată, nu se vorbeşte nici măcar atunci când isprăvile lor strict sportive o reclamă, înţeleg (dar sper să mă înşel) că revoluţia de miercuri şi de joi n-ajută deloc fotbalul nostru şi că în curând numele lor, şi ale fotbaliştilor pe care-i antrenează, vor fi din nou umplute de praful nedrept al dezinteresului colectiv.