Un mare fotbalist are pasiunea cărţilor. Este un excentric, bineînţeles!
Mourinho nu l-a mai dorit pe Bernabeu, iar urmaşii lui Bernabeu i-au făcut pe plac portughezului. Cine nu-i face? În fond, ce mare lucru să-l sacrifici pe cel al cărui nume devenise supranumele clubului? După Real Madrid, venea era Raul Madrid. Acum, la început de 2012, trăim timpurile nu foarte vesele UltraReal Madrid, versiune Jose, cu Pepe, Khedira şi Xabi Alonso printre "artişti". Nu se uscaseră bine lacrimile de crocodil ale celor care îi juraseră un loc pe viaţă acasă, la Madrid, cînd Raul hotăra să joace la Schalke. Germania, Bundesliga, un exil nu foarte comod! De neînţeles pentru prejudecăţile noastre, pentru clişeele care ne guvernează aşteptările. Ce să caute, dom\'le, un spaniol, şi atacant pe deasupra, în Bundesliga? Un fotbalist tehnic prin excelenţă într-un campionat unde au căutare doar flăcăii atletici şi rezistenţi la tăvăleală? Un spadasin într-o adunare de halebardieri?
Raul a jucat două sezoane pentru Schalke. Timp suficient să ajungă căpitanul echipei şi unul dintre golgeterii acesteia. Oamenii l-au apreciat de la început, apoi au început să îl îndrăgească, sfîrşind prin a-l iubi. Despărţirea de suporterii de pe AufSchalke a fost emoţionantă, iar Raul şi-a adus lîngă el şi cei 5 copii. Jorge, Hugo, Hector, Mateo şi micuţa Maria. Schalke nu îi datora nimic lui Raul, Raul nu jurase dragoste eternă echipei din Renania de Nord-Westfalia, dar meciul de adio de la Gelsenkirchen rămîne un moment încărcat de o frumuseţe aparte. Poate chiar pretextul unui roman scris de Perez Reverte despre cariera şi aventurile lui Raul Gonzalez. De ce un roman serios şi nu o ficţiune cu gust de blasfemie? De ce Arturo Perez Reverte şi nu alt scriitor mai la modă, vreun Dan Brown, care să ne demonstreze că Raul nu a fost Mesia fotbalului, ci un păcătos care s-a însurat din tinereţe cu un top-model care i-a turnat 5 copii?
Răspunsul este simplu. Raul Gonzalez Blanco citeşte cărţile lui Perez Reverte. A recunoscut asta. Raul este pasionat de cărţile lui Perez Reverte. Propoziţia care trebuie reţinută în primul rînd este "Raul citeşte cărţi", deşi contează şi calitatea autorului. De aici, din pasiunea pentru lectură a unui uriaş fotbalist, decurg multe lucruri bune pentru el, mai ales o altă perspectivă asupra vieţii. Amănuntul că autorul preferat al lui Raul este Reverte, unul dintre marii povestitori ai literaturii contemporane, un Alexandre Dumas al timpurilor noastre, ne oferă nişte chei pentru opera domnului Gonzalez Blanco. Citiţi-i golurile şi rezolvările elegante în deplina lor simplitate prin paralela cu cărţile maestrului Reverte. Raul poate fi şi bătrînul din Maestrul de scrimă, şi şahistul genial din Tabloul flamand. Şi Husarul, şi marinarul aventurier din Harta sferică. De aceea, îmi permit un îndemn deloc la modă. Citiţi Perez Reverte şi urmăriţi-l pe Raul. N-o să regretaţi!