Oana Cristea Grigorescu: Te interesează filmul, ca actor?
Pethő Anikó: Bineînţeles
O.C.G.: Cum crezi că influenţează experienţa din film, jocul în scenă?
P.A.: Am foarte puţine experienţe în film, am jucat doar în scurtmetraje, până acum n-am avut cum să simt această influenţă.
O.C.G.: Prima amintire legată de scenă şi actorie.
P.A.: Cred că aveam şase ani când părinţii mei m-au adus prima dată la teatru. A fost un spectacol de cabaret, iar după acesta au venit următoarele.
O.C.G.: Ce crezi ca te-a propulsat pe lista celor 10 actori propuşi de TIFF?
P.A.: A fost o surpriză foarte plăcută şi neaşteptată. Răspunsul nu-mi aparţine, dar cred că se datorează faptului că în ultimii trei ani am avut norocul să joc în multe spectacole.
O.C.G.: Ce aştepţi de la acest proiect TIFF?
P.A.: Sunt foarte curioasă. Mă bucur că am şansa să mă întâlnesc cu oameni din lumea filmului.
O.C.G.: Cum te descurci în viaţa civilă cu multiplele identităţi sub care te prezinţi în scenă? Ce urme lasă ele?
P.A.: Încerc să separ cele două realităţi: a scenei şi a vieţii. Nu reuşesc întotdeauna. Sunt unele roluri după care am nevoie de mai mult timp ca să revin la viaţa de zi cu zi.
O.C.G.: Între actori e o competiţie nedeclarată, pentru roluri, pentru recunoaştere... Cum apreciezi ceea ce ai realizat până acum?
P.A.: În fiecare profesie există o competiţie, ceea ce poate fi benefic. Mă simt norocoasă că sunt actriţă la Teatrul Maghiar din Cluj.
O.C.G.: Care sunt pragurile pe care a trebuit să le depăşeşti în anii de experienţă directă pe scenă, la Teatrul Maghiar din Cluj?
P.A.: Având o experienţă doar de cinci ani, nu pot enumera praguri concrete. Mai am foarte mult de învăţat şi sunt numai la începutul drumului.
O.C.G.: Cel mai usturător eşec teatral?
P.A.: S-a întâmplat în timpul unui spectacol unde m-a apucat o criză de râs într-o scenă în care urma să plâng.
O.C.G.: Şi cea mai dulce victorie?
P.A.: Pentru un actor aplauzele sunt o mică victorie de fiecare dată.