Dacă nu sînteţi un freak, încetaţi să scrieţi. Dacă scrisul nu este singura modalitate de a face pe alţii să vă placă, să vă bage în seamă şi să vă aducă în poziţia în care să pretindeţi că aveţi un simulacru de viaţă socială, opriţi-vă din scris.
Dacă sînteţi simpatic, volubil, cu farmec personal cât cuprinde, tiruri de prieteni, hoarde de simpatizanţi, dacă sînteţi invitaţi la petreceri, la zile onomastice, la sindrofii şi oamenii viermuiesc în jurul vostru, indiferent din ce motive, opriţi-vă din scris.
Dacă nu sînteţi genul de persoană în prezenţa căreia oamenii încep treptat să se simtă inconfortabil, să simtă fiori reci pe şira spinării, să aibă dubii că sînteţi umani, genul de persoană închisă în sine, interiorizată până la exces, care nu trece niciodată de prima întâlnire decât cu persoane care au chemare de asistenţi medicali şi şi-au pus în minte să vă salveze ca pe fapta bună a secolului, tichetul lor spre rai, opriţi-vă din scris.
Dacă nu sînteţi genul de persoană care nu participă la bucuriile şi emoţiile celor din jur, care nu simte mister sau magie în jur, care nu participă la entuziasmul sau dramele semenilor săi, care nu se uită la televizor, nu respectă pe nimeni doar pentru că e faimos, care nu dispreţuieşte pe nimeni doar pentru că nu are succes. Dacă sînteţi genul care să staţi până la capăt din prietenie, ori din dragoste, ori din obligaţie, ori din interes: opriţi-vă din scris.
Dacă nu sînteţi genul care atunci când merge cu un grup la masă încetul cu încetul se formează un gol în jurul său, o copertină de sticlă bullet-proof se coboară asupra sa şi râsetele sau probleme celor din jur par ridicole şi grobiene şi nu consumaţi excesiv alcool ca să supravieţuiţi unei amărâte de mese în oraş şi nu simţiţi ca pe o lovitură de ciocan cum ceilalţi fac un efort pentru dumneavoastră întrucât legătura cu voi nu vine pe căi naturale, dacă nu sînteţi extraterestrul de la masă, atunci nu mai scrieţi.
Dacă asistenta medicală care vrea să vă oblojească şi să vă aducă pe drumul cel drept nu începe să vă dea sfaturi despre limbajul corporal şi despre cum să fii deschis către lume şi să faci o impresie prietenoasă ca să nu mai fugă toţi de tine, dacă nu sînteţi genul care să prefere o bere în iarbă cu un om simplu unor pretenţioşi înfumuraţi care trăiesc în cercurile înalte ale culturii, atunci: opriţi-vă din scris.
Dacă aveţi convingeri şi visuri şi tot felul de alte minciuni şi iluzii de care să v-agăţaţi, dacă aparţineţi din ceva şi sînteţi parte integrantă a unui sistem, o rotiţă indispensabilă în ceva, folositori în vreun fel, dacă sînteţi bătăuşi în numele unor idei, călăi în numele dreptăţii de la voi din minte, justiţiari, Iisuşi apăruţi să arate lumii drumul, locomotive ale iluminării, maşinării de făcut politica existenţei şi mimi ai auto-îndreptăţirii, manageri de succes ai lumii în care vă lăfăiţi, lăsaţi-vă.
Dacă nu aveţi ca cel mai bun prieten un patruped îmblănit cu care vorbiţi continuu şi care doarme lipit de voi noaptea şi nu priviţi păsările în exces, şi nu petreceţi ore în şir privind iarba sau copacii şi nu vă lăsaţi pişcaţi de muşte şi ţânţari ca să beneficiaţi de asta, şi nu alergaţi până vă daţi duhul printr-o pădure pustie ori faceţi ca un descreierat ture de bazin, sau, cot la cot, nu trageţi de fiare cu nişte huidume abrutizate într-o sală de fitness urât mirositoare, lăsaţi-vă de scris.
Dacă nu sînteţi de o timiditate exacerbată şi nu vă exprimaţi afecţiunea dând în cap puţinilor care se apropie, dacă atunci când iubiţi pe cineva nu arătaţi asta scoţându-i ochii, smulgându-i unghiile fracturându-i coloana, punând biciul pe el şi rupându-i picioarele, făcându-i viaţa de netrăit, întreb şi eu atunci: de ce mai scrieţi?
De ce furaţi de la cei în nevoie?
4 comentarii
- nu am timp...Gavrilut, 21.07.2012, 20:23
Nu cred ca sunt de neinlocuit pe unde trec, dar nu am timp de scris. Am o viata de trait...
-
- RE: nu am timp...Simona Cratel, 27.07.2012, 17:44
Nu pot sa spun decit ca ma bucur ca exista totusi un pic de timp pentru citit.
- multumesc pentru portretdama-de-pica, 31.07.2012, 16:22
Nici eu n-as fi reusit sa ma descriu mai exact! Ma bucura si ma intristeaza gandul ca nu sunt singura... Pe de alta parte, daca suntem multi, ar trebui sa avem deja o literatura "mare". Mais oú?
-
- RE: multumesc pentru portretSimona Cratel, 02.08.2012, 19:02
Am scris acest text dupa festivalul de film din München, cind inainte si dupa fiecare film regizorul a aparut si a spus citeva cuvinte, a raspuns la intrebari, ocazie cu care am observat ca cel mai bun film vazut a fost al celui mai antipatic regizor si cel mai prost al celui mai simpatic. Desigur ca nu e o statistica serioasa. Pe undeva ma regasesc si pe mine in text, dar ar fi o minciuna sa sustin ca sint asa. Literatura mare nu avem pentru ca nu sint conditii sa se dezvolte un autor, nu are cum.
Arhiva rubricii
Noi suntem oameni puternici, Simona CratelTu și cu mine în soare, Simona CratelDu und ich in der Sonne, Simona CratelArc de triumf, Simona CratelArc de Triomphe, Simona CratelToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Jurnalul AlbastruPovestea MarathonPoveştile PetrícicăiRăzboiul de ţesut poveştiDe la Petrila la Petrini. Viaţa lui Ion D. SîrbuDe-a baba-oarbaRespiraţie sub apăPacolandCartea viselorForme şi culori din comunismRugine, samovare, liturghiiRugul miresmelorAnesthesiaPovestea saşilor din TransilvaniaOameni de pîslăSpiridonTrecător prin timpuri bezmeticePisicul Jill și Prințesa de PorțelanCartea neiertăciunilorPublicitate