Se răcoreşte...
Se răcoreşte spre seară...
Bea căldura din mâna mea,
mâna mea are acelaşi sânge cu primăvara.
Ia-mi mâna, ia-mi braţul alb,
ia dorul umerilor mei înguşti...
Ar fi o minune să simţi
într-o noapte ca asta, măcar o noapte
capul tău greu pe sânul meu.
II
Ai aruncat trandafirul roşu al iubirii tale
în pântecul meu alb -
ţin strâns în mâinile-mi fierbinţi
trandafirul roşu al iubirii tale ce-ndată se ofileşte...
O, tu domn cu ochii reci,
primesc coroana ce mi-o întinzi
şi care îmi apropie capul de inimă...
III
Azi mi-am văzut domnul pentru întâia oară,
tremurând l-am recunoscut de-ndată.
Acum simt deja mâna lui grea pe
braţul meu uşor...
Unde mi-e râsul zglobiu de fecioară,
libertatea mea de femeie cu fruntea sus
Acum îi simt deja mâna înlănţuindu-mi strâns
trupul ce se-nfioară,
acum aud sunetul greu al realităţii
izbind visele mele fragile, fragile.
IV
Ai căutat o floare
şi-ai găsit un fruct.
Ai căutat un izvor
şi-ai găsit o mare.
Ai căutat o femeie
şi-ai găsit un suflet -
eşti dezamăgit.
***
Am văzut un copac...
Am văzut un copac mai mare decât toţi ceilalţi
împovărat cu conuri la care nu se putea ajunge;
am văzut o biserică mare cu uşile deschise
şi toţi cei ce ieşeau erau palizi şi puternici
şi gata să moară;
am văzut o femeie fardată care zâmbind
şi-a jucat fericirea la zaruri
şi a văzut c-a pierdut.
Un cerc era tras de jur-împrejurul acestor lucruri,
pe care nimeni nu-l trece.
(din volumul-antologie Noi corespondenţe lirice - poezie contemporană română şi suedeză, apărut la Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002, selecţie, traducere şi prezentare de Dan Shafran)