Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mama


Anca Mizumschi

03.08.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Îmi iau rămas bun de la poezie aşa cum îmi iau rămas bun de la mama
o mângâi pe păr, îi aduc un pahar de apă, mă uit de jur împrejur la scaunele
de lemn cu picioare zgâriate, la uşa de la debara vopsită în galben şi alb,
mai pot să te ajut? mai ai nevoie de altceva? Nu, du-te, du-te că mă descurc, vezi să ajungi din vreme la gară. În staţia de autobuz întorc capul, la geamul de la bucătărie mama e pe jumătate ascunsă de perdea, se sprijină cu mână de aragaz , şi tot sângele i se scurge din obraji iar verdele din ochii ei coboară peste omoplaţi, îi şlefuieşte cu o pensulă fină claviculele, îi îmbracă gleznele în nisip pe jumătate ud, folosit la icoane de un argintar şi apoi se scurge prin încheietura mâinii şi se aşterne peste masa de scris ca o hemoragie fină
de culoare
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • totul e poezie
    Horaţiu Stamatin, 11.12.2015, 11:53

    Minunat poemul, Anca Mizumschi. Minunat!

Spacer Spacer