Te ştii / Plâng. Mulţumesc.

Te ştii

Un frag parfumat în hăţişul poftelor mele.
O picătură ce alunecă senzual până-n claviculă,
Pierdută printre ploile toamnei mele.
O buclă vie, strălucitoare, mirosind a frunze,
Printre atâtea altele prinse în peruca din cuierul cabinei de teatru..
Un iris fierbinte de castană coaptă ce întinde priviri adânci -
- Capcane pentru paşii mei stângaci şi neatenţi.
Te ştii?

****
Plâng. Mulţumesc.
Plâng. Frumuseţea şi durerea lumii.

Plâng. Pentru claritatea imaginii-înţeles.

Plâng. Pentru că e atât de simplu şi clar şi tocmai de aceea e aproape imposibil.

Plâng ca la naştere. Plâng pentru viaţa-mpletită atât de tulburător de frumos şi de crud cu moartea.

Plâng pentru că altfel nu se poate: ar trebui să alerg înconjurând Pământul cu înţelegerea; să planez peste toate câmpurile înflorite strigând cu voce de viscol: priviţi şi nu uitaţi să priviţi!

Plâng pentru că lacrimile sunt aripile mele.

Plâng pentru alte suferinţe. Plâng de armonie şi în contul unor ne-viitoare dureri...

Mulţumesc pentru posibilitatea lacrimii!