O linişte pietificată se-mplineşte
Şi vânt sau trăznet, uragane
Pot smulge, sparge, arde
Tot - în jur. Zadarnic.
Ocean întins în inima-mi, în suflet,
Rămâi netulburat, netemător,
Ascuns, tăcut, închis în sine-şi
În aşteptarea unui călător.
Şi dacă acea pânză se zăreşte
Cât unghia la orizont
Un univers marin întreg
Porneşte, se trezeşte...
Un val de viaţă, sânge ars de dor
Se-înalţă din vulcanul diamant.
Şi uragan, şi trăznet şi torente
Par mici şi scufundate-n lut
Căci izbucnirea vieţii-atinge luna
În drumu-i de cometă spre trecut
Şi singura ei ţintă e speranţa
Ce naşte un nou cosmos-început
În care alte legi se desfăşoară,
Alt vis se împlineşte neînceput
Şi totul E, nu creşte, nu descreşte
Şi nu există viitor şi nici trecut.