obiectiv cu aripă şi spadă

ea stă cu un braţ îndoit într-un echer alb
care arată că lumina îi cade perpendiculară pe umeri
o lebădă cu cap de femeie
cu sâni
cu o aripă ascunsă la spate
o emulsie albă, fotosensibilă
 
în faţa zeiţei-lebădă toţi îşi ţin ochii plecaţi în marmură
să nu o supere
ar putea oricând să îşi ridice braţul dezvăluind o sabie
ar putea oricând să îşi ridice aripa aruncând peste ei o hlamidă de pene, transformându-i în păsări
 
unii spun că petele negre de sub sâni nu sunt umbre
sunt două ciocuri negre de lebădă întoarse unul spre altul
ca şi cum trupul ei ar fi din lebede îmbrăţişate strâns
ca şi cum ea, privită prea mult, s-ar putea risipi în păsări care şi-ar lua zborul
spre un pământ neştiut
lăsându-i nefericiţi
 
ea are în mijlocul pântecului conic o diafragmă
o cameră obscură în trup păstrând fotograme alb-negre ale celor ce se perindă prin faţa ei
fotograme alb-negre ale unei legende
 
un trib de oameni-păsări, arătând ca păsări cu cap de om, cu braţe crescute sub încheieturile aripilor, oameni-păsări zidind locuinţe din lut, lipite de stânci, triburi chemând în ajutor la război oameni-păsări, oameni-păsări cerând ca plată lanuri gata crescute, oameni-păsări zburând cu săbiile lor prin văzduh, retezând capete
 
turiştii care îşi îndreaptă aparatele foto către statuia albă din centru spun că e doar o fată care pozează în templul străvechi al păsărilor
o surpriză pentru vizitatori
o distanţă focală de milenii, de la zeiţa-lebădă la ea