Celebra soprană a urcat marţi seară pe scena Royal Opera House din Covent Garden, în spectacolul aniversar "La Bohème". Din cauza unor probleme cu cortina, reprezentaţia de la Londra a început cu 30 de minute întârziere.
Ana-Maria Onisei: În urmă cu 20 de ani, în 1992, urcaţi pe scena de la Covent Garden tot în La Bohème, rol care a şi marcat debutul internaţional. Cum simţiţi rolul astăzi?
Angela Gheorghiu: Prima dată când am urcat pe o scenă în La Bohème a fost când am terminat Conservatorul de Muzică din Bucureşti, iar spectacolul era montat la Opera din Cluj. Apoi, dacă putem spune astfel, debutul internaţional a fost la Covent Garden. Şi audiţia am dat-o tot cu La Bohème...
A.M.O.: Păstraţi amintiri care vă leagă de La Bohème?
A.G.: E o poveste foarte frumoasă. Mă face să-mi amintesc de anii visători ai tinereţii pe care i-am petrecut în căminul Liceului de Muzică. Acolo, ca elevi, trăiam deja această atmosferă boemă despre care vorbeşte opera. Aşa că sunt familiară cu povestea franceză! (Râde) Ţin mult la rolul lui Mimi şi pentru că mi-a adus noroc în toate teatrele din lume. Am urcat pe scenele Operei din Viena şi Metropolitan Opera la scurt timp după spectacolul de la Covent Garden. În această seară (seara de 19 iunie 2012 - n.r.) am fost sincer emoţionată că am avut ocazia să trăiesc, pur şi simplu. Pentru că ceea ce am simţit pe scenă nu mai este poveste, e o stare de fapt!
A.M.O.: Cum reuşiţi să aduceţi prospeţime aceluiaşi rol?
A.G.: Întotdeauna, un spectacol iese diferit, pentru că noi, artiştii, suntem diferiţi de la o zi la alta. Suntem puşi în situaţii diferite, cu parteneri diferiţi. Producţia, costumele sunt mereu altele. Chiar şi dacă ai avea o sută de spectacole în aceeaşi zi, măcar unul dintre ele ar fi altfel! Cel din seara asta a început cu o peripeţie! Cortina de la Covent Garden nu a vrut să se deschidă pentru o jumătate de oră! Deci, iată, se întâmplă şi la Covent Garden! (Râde). Toată lumea a avut emoţii. Am fost la un pas de a cânta spectacolul în versiune de concert.
A.M.O.: Aţi revenit pe scenă alături de soţul dumneavoastră, tenorul italian Roberto Alagna, după anunţul separării. O bucurie a reîmpăcării pe care şi publicul a ţinut s-o marcheze prin aplauze.
A.G.: Trebuie să vă spun că n-o să mi se întâmple nici acum, nici de acum încolo nimic original în ceea ce priveşte viaţa particulară... Cel mai important lucru pentru noi doi a fost faptul că am acceptat să găsim resurse pentru a juca roluri de tinereţe, pentru că nu s-a întâmplat niciodată în istoria operei să fie nişte interpreţi în în istoria operei să fie nişte interpreţi în aceeaşi producţie, în aceleaşi costume. Să vă spun drept, când am probat costumele erau cu numele meu pe ele, nu a trebuit să le fac nimic, pur şi simplu le-am îmbrăcat! Iar în distribuţia din această seară n-am fost doar eu şi Roberto, o româncă şi un sicilian. Rolul Marcel a fost interpretat de un român, George Petean, iar cel al lui Musetta de o siciliancă. (Râde)
A.M.O.: Împliniţi 20 de ani de carieră pe marile scene ale lumii. Societatea, publicul s-au schimbat sub influenţa tehnologiei. Va supravieţui opera, ca performanţă live, tehnologiei?
A.G.: Nu sunt pentru producţiile care schimbă istoria sau subiectul. Iubesc tot ce este modern, dar nu îmi plac lucrurile care distrug stilul muzicii, sau povestea, sau acţiunea, să o deplaseze într-atât de mult încât să avem nevoie de subtitrare pentru că nu mai înţelegem ce se întâmplă pe scenă. (Râde) Dacă opera va supravieţui tehnologiei? În mod sigur! Peste încă 20 de ani, dacă vă veţi pune în program să veniţi la Covent Garden, veţi veni!
Sala arhiplină a Royal Opera House a fremătat marţi seară la anunţul organizatorilor. "Ne cerem scuze, din motive tehnice, cortina nu funcţionează. Veţi avea parte de un spectacol inedit, numai la Covent Garden!". Iar aplauzele şi râsete ironic-englezeşti au luat locul liniştii din sală. Primele două acte ale operei La Bohème, de Giacomo Puccini, s-au desfăşurat din plin sub ochii spectatorilor: au putut vedea cum sunt schimbate şi montate decorurile.
Emoţia cea mai mare era pentru distribuţie. Soprana Angela Gheorghiu (Mimi) şi tenorul Roberto Alagna (Rodolfo) se reîntâlneau într-un spectacol care marchează 20 de ani de la debutul pe scena din Covent Garden. Publicul a aplaudat după fiecare duet.
Magnet pentru români
Brava!, cu o voce joasă şi entuziastă, striga unul dintre spectatorii din sală, în timp ce cei de la balcoane aruncau flori la finalul reprezentaţiei, când Angela Gheorghiu şi Roberto Alagna au ieşit, la braţ. Pe holul circular al Royal Opera House, cu pereţii tapetaţi cu fotografii din reprezentaţii celebre, în dreptul unei fotografii alb-negru cu Angela Gheorghiu în Traviata, un grup de români aşteaptă ca soprana să iasă să acorde autografe.
"În urmă cu 20 de ani, abia vedeam câte un român la un spectacol. Acum, e plin. Sunt un magnet pentru români!", râde, într-o rochie gri, strânsă pe talie, care o face să arate ca o balerină. Îi îmbrăţişează pe rând în timp ce le mulţumeşte pentru trandafirii roşii sau pentru ursuleţii pe care îi primeşte cadou. O aşteaptă o petrecere privată şi un tort care marchează aniversarea celor 20 de ani de carieră internaţională.
Puţin spre ora 1 noaptea, înainte să plece, coboară la intrarea artiştilor ca să-i salute şi pe fanii care n-au avut acces înăuntru. Căci, cum îi place să spună: "Întotdeauna, după spectacol urmează un alt spectacol!".