Oamenii singuri trebuie
să adoarmă întotdeauna primii
Oamenii singuri trebuie
să adoarmă înainte ca oamenii nesinguri
să ajungă la casele lor
Altfel
fiecare singur e obligat
să înghită câte o lacrimă
pentru fiecare nesingur
care adoarme înaintea lui
Din lacrimă în lacrimă
oamenii singuri
devin oameni nedormiţi
Din nedormire în nedormire
oamenii nedormiţi
devin oameni răi
Şi cum din rău, zice proverbul,
nu se poate decât în mai rău
oamenii răi
devin oameni şi mai răi
Toţi oamenii răi
au început prin a fi singuri
1 comentariu
- pare simplukosta vianu, 02.10.2012, 12:09
Pare simplu, asa, ca un truism, dar felul in care spui scoate textul din banal. Evident, ca un adept al exprimarii simple in poezie nu pot decat sa aprob. Exista texte poetice desprte care eu spun ca sunt in intrtegime o metafora, mare, de la un capat la celalalt. Cam la un astfel de text ma refer. evident, daca e sa vorbim despre oameni rai ar trebui sa vorbim despre rautate si despre prostie, categorii care nu fac obiectul acestei discutii.
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate