Ceva fluturi în stomac?
Nu, mulţumesc. Am vulturii mei
Care planează lent
Deasupra prăpastiei
Pe care o conţin.
Ceva fiori reci în palme?
Nici asta, mulţumesc,
Prefer să aştept
Piroanele fierbinţi,
Chiar dacă n-o să le merit
Niciodată.
Ceva mâncărimi în talpă?
În nici un caz. Cred
Că nici nu mai am tălpi
De cât am mers căutând.
S-au tocit picioarele până
La genunchi şi, abia acum,
M-am oprit:
În sfârşit am găsit poziţia corectă
De stat în echilibru...
0 comentarii
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate