11.11.2012
Operatorul tare, plin, diametral, cardinal, de răsturnare "SUD". Operatorul difuz, deviant, spaţiu, traseu, deschidere, intermediar, "EST".
 
Toată istoria, operatorul a fost Vestul. El a operat, dresat, civilizat tot restul.
 
Operator-Operat-Operă: contra-dialectică, amprenta e diferită şi de pecete, şi de ceară (re-Aristotel).
 
Vestul, ca act-fundătură, ca realizare-terminal, a dresat, presat restul, creînd "Sud", lăsînd "Est" (el fiind de fapt Nord), dar acum nu se mai poate salva decît prin produsele interacţiunii, ale conflictului Operator-Operat, prin Operele indirecte ale acţiunii-putere, ale programului său. Se salvează tocmai prin rezistenţele şi opoziţiile care îi dau consistenţă, "substanţă", actualitate, prin ceea ce a rezultat din rezistenţă şi opoziţie, Opera fiind nouă şi diferită şi faţă de Operator, şi faţă de Operat. Cu adevărat dialectică, Teză însă. Aici sîntem.
 
Precaritatea ca rezistenţă. Rezistenţă abia prin precaritate.
 
Neforţată revoluţionar (v. Eistenstein), materia umană nu se afirmă. Dar ea este şi rămîne primă. Formele, formaţiunile de viaţă precar-consistente pe care le-a creat, indirect, dialectic, viaţa sub comunism (presiunea, privarea): forme valabile în sine, independent, care nu trebuie distruse, uitate, confundate, ci care trebuie, tocmai, detaşate, decontextualizate, preluate, analizate şi cultivate independent de contextul-forţă.
 
Ce a produs contra ei, în pofida ei, Revoluţia: produsul cel mai propriu al Revoluţiei, care îi păstrează, în negativ, urma pozitivă.
 
Trebuie, nu poţi decît să lucrezi pe tine însuţi, ca produs-semn.
 
Vestul e logocentric. "Estul" deconstruieşte, de fapt distruge, provoacă "Sud": iese, prin impresie-expresie corporală, din logos - artă, "imagine", "icoană", stigmat.
 
Lecturi vandale: a lua doar ce te interesează, a decontextualiza. Vandalism, vandalizare: graffiti. A scrie pe. A vandaliza - a scrie peste.
 
Nord/Sud, răsturnare "anti-", polară. Să practicăm contra-modele "sudice". Re-categorializare "sudică". Răsturnare.
 
Istoria e biografia.
 
Închişi între efecte, noi înşine efecte asupra cărora nu putem acţiona ca o cauză, pe care şi cărora nu le putem "cauza" decît ca alţii, ca un altul odios, dominator, autoritar, "totalitar". Prăpastie cognitivă: cauzele sînt globale, ceea ce înseamnă nu numai departe, de neatins, ci şi de altă natură, ţinînd de alt regim.
  • - efecte locale
  • - cauze globale
 
"Globalul" ca intangibilitate. La faţa locului, local, nu poţi decît să rezişti, să te revolţi, dar revolta şi rezistenţa nu mai trebuie înţelese ca momente excepţionale, ci ca mod explicit de viaţă, ca politică a vieţii, în toate sensurile. Trebuie să învăţăm să existăm politic, adică să trăim.
 
A opune rezistenţă, viaţa-politică: a da corp, a monstra, a somatiza, a performa-vizualiza, a "concreţiona", a fenomenaliza, în tine însuţi şi prin tine însuţi, pe tine, cauzele intangibil-globale. Plasticitate "isterică".
 
Locul şi rolul artei. Ce face arta, cum trebuie să-i interpretăm actul? Arta concreţionează "veriga lipsă", cauzele globale invizibile şi intangibile ale căror efecte sîntem, sînt vieţile noastre, care ne influenţează vieţile. Aceste cauze, pentru a putea fi combătute, trebuie "mai întîi" performate, semiotizate.
 
Nu mai sîntem condiţionaţi imediat, local, de aproape, ci global, adică insensibil - şi părem/ne simţim liberi.
 
Globalul e insensibil, deci trebuie făcut sensibil, adică întrupat, trăit, exprimat prin noi înşine, performat.
 
Arta-anchetă, denunţ. Trebuie să jucăm, creativ-isteric, afectiv-plastic (auto-afectîndu-ne cu "lumea"), verigile-lipsă, cu corpul nostru, prin corpul nostru, corp-mediu, să întruchipăm cauzele globale asemenea unor boli.
 
Arta ca "semn interpretant", în sensul precis al pragmatismului semiotic al lui C.S. Peirce. Rigoare, acurateţe, sobrietate.
 
Trebuie să fim şi să producem, denunţînd performativ-existenţial, veriga-lipsă dintre cauzele globale, insensibile, abstracte (globalul-cauză) şi efectele-afect, efectele-viaţă locale, individuală ("noi înşine"). Localul ca tele-efect al globalului.
 
Eu sînt "Est". Istoria-Est. East-Side-History. East-Story.
 
Trebuie recitită, reactualizată geopolitic concepţia despre istorie ca istorie implicit literară şi "sinteză epică" a lui G. Călinescu. Nu avem istorie, deci sîntem liberi s-o inventăm, s-o fabulăm, s-o delirăm. Călinescu-Deleuze.
 
Est - naţiuni copiate - literatură. Naţiune-naraţiune.
 
Est - contra-categorializare. Estul ar putea dizolva sau consolida Vestul, ca Nord. Rol cheie!
 
Disidenţă universală vs colaboraţionism global. Pentru că toţi sîntem incluşi, fie şi ca excluşi.
 
Est: reluarea, amînatul, reactualizatul.
 
Stînga-Nord: defect, gîndire perdantă, legată, prizonieră în categoriile de putere ale Nordului, nu are cum să înţeleagă şi să cîştige. Ar trebui Stînga-Sud - alte categorii.
 
Imposibilitatea stîngii în termeni europeni (adică nordici). Conform acestor termeni, stînga se autolimitează drastic, nefiind posibilă ca putere decît în economii ale abundenţei.
 
Busolele trebuie să înceapă să arate Sudul. Va fi o simplă inversare a polilor?
 
Sub-, infra-modernitatea, "off modernitatea" (Svetlana Boym), Est-Modernitatea, modernităţile dominate, minore.
 
Cum să vrei să fii major într-o ţară minoră, stăpîn într-o ţară stăpînită? Cum să ratezi măreaţa şansă a minoratului?
 
Cum începe Arhipelagul Gulag? Cu datoria de a urla. "Easteria" libertăţii.
 
În Est (şi mai ales în Sud), corpul e mediul plastic de trecere de la pasivitatea global-istorică la acţiune politică prin activare artistică. Prin/pe corp se trece, auto-afectant, de la pasiv la activ şi de la istorie la politic prin artă.
 
Occident este un termen-ecran. Trebuie să vorbim de Nord.
 
Sudul e abundenţă şi sărăcie, sărăcie în abundenţă, sărăcie politică în abundenţă naturală. Sudul e sărăcit atît la propriu, direct, de către Nord, prin furt, cît şi categorial, prin impunerea interpretărilor.
 
În Est nu există decît şansa literaturii, singura accesibilă.
 
Estul, "comisionat" de către Nord să post-colonizeze Sudul.
 
Post-colonizarea (re-colonizarea, colonizarea pur şi simplu) începe şi este posibilă, în Est, ca situaţie a Estului şi ca situaţie geontologică "de Est", ca auto-colonizare, liberă adoptare a schemelor promiţător-universalizante ale Nordului, care e chemat, aşteptat, şi chiar cînd nu vine, jucat, reprezentat, "performat".
 
Colonii estici ai Nordului în Sud. Misiune "murdară".

(Fragmente din eseul Are You Eastperienced?, în curs de apariţie în revista Idea artă + societate, nr. 41, 2012)

0 comentarii

Publicitate

Sus