atît de cuprinzător
între două capace de geam
filozofic, tace timid
în spatele aceluiaşi Tic-Tac - un timp
mereu aceeaşi epopee
acelaşi glas
acoperă un cerc închis
în personajul unui acelaşi Tic-Tac.
acelaşi vis acelaşi spaţiu
acelaşi timp uitat în noi
mărgineşte plictisit dorul
unui neterminat încă Tic-Tac.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Nenumărat îmi e trupul, Ilie ConstantinSeptembrie, Constanța BuzeaSonet închis, Alan Brownjohn, traducere de Antoaneta Ralian31 august - ziua limbii române, Oana CajalOpera vântului, Victor KernbachToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate