Erik al XIV-lea

Terasa Palatului din Stockholm. Pe fundal, balustradă cu coloane toscane; deasupra, ghivece de ceramică, cu flori. Jos şi în depărtare, vârfuri de copaci, vârfuri de catarge cu drapele; în depărtare un turn de biserică şi frontoane de case. Pe terasă: tufişuri, bănci, scaune, mese (acelaşi decor ca în piesa Gustav Vasa).
Karin Månsdotter stă şi coase la o masă. Max stă în picioare alături, sprijinindu-se în halebardă.

KARIN
Nu sta aşa aproape! Regele e sus la fereastră şi spionează.

MAX
Unde?

KARIN
În dreapta. Dar pentru numele lui Dumnezeu, nu te uita! - Cât timp mai eşti de gardă?

MAX
Încă o jumătate de ceas!

KARIN
Vorbeşte atunci! Max, rudă şi prieten din copilărie...

MAX
Iubire din copilărie, aşa ziceai odată, Karin...

KARIN
Nu vreau să-mi amintesc asta acum, când ţi-am pierdut iubirea...

MAX
De ce ai făcut-o? Oricum nu-ţi iubeşti amantul.

KARIN
Da, iubirea! Ţin la el ca la copilul meu. Am fost cuprinsă de compasiune faţă de el din prima clipă când l-am numit Baba Oarba, după ultima mea păpuşă, cu care semăna. Am luat uniunea noastră ca pe o datorie, când am văzut că în prezenţa mea el e mai calm şi mai demn. M-am măgulit pe mine însămi că pot scoate la suprafaţă ceea ce e bun în sufletul lui şi am simţit cum eu însămi devin mai bună prin vorbele sale de laudă. Dar acum pericolul e aproape, căci el s-a obişnuit să mă supraaprecieze, şi vede în mine îngerul său păzitor şi din astea: îţi dai seama cum o să fie când se va trezi din vis într-o bună zi şi va descoperi câte cusururi am. Vai! cât mă va dispreţui, cum o să mă mai numească făţarnică şi falsă... vai!... Max, dă-te mai încolo! S-a mutat acolo, la fereastră!
MAX se mută.
M-am întâlnit din întâmplare cu părinţii tăi ieri!

KARIN
Da? Şi mama ce zicea?

MAX
Aceleaşi lucruri ca şi până acum!

KARIN
O dispreţuieşte pe - amanta - regelui. Are dreptate. Şi eu o dispreţuiesc! Dar la fel de mult mă doare inima. - Şi tata?

MAX
Zice că îţi dă vânt în apă data viitoare când dă de tine pe pod!

KARIN
Dar fraţii mei, surorile mele? - Nici ei nu vin să mă vadă! Probabil că există motive de mândrie şi la cel sărac şi dispreţuit!

MAX
Ieşi din umilinţa asta şi vino cu mine!

KARIN
Dezonoarea mea ar deveni a ta!

MAX
Nu! Prin sfânta legătură a căsătoriei, eu ţi-aş şterge ruşinea...

KARIN
Şi copiii mei?

MAX
Ar deveni ai mei.

KARIN
Vorbeşti atât de frumos, că te cred, Max; dar...

MAX
Şşşt, văd o pereche de urechi în spatele gardului viu, o pereche de urechi pe care aş vrea să le văd bătute în cuie pe o spânzurătoare...

KARIN
E Göran Persson... care încearcă să-i intre regelui pe sub piele după ultima cădere în dizgraţie.

MAX
Şi tu trebuie să împiedici asta!

KARIN
Dacă aş putea! Toţi mă consideră mai nou capabilă de orice, şi totuşi eu n-am nicio putere!

MAX
Vino cu mine!

KARIN
Nu pot! Erik spune că ar muri dacă l-aş părăsi.

MAX
Să moară atunci!

KARIN
Nu vorbi aşa! Nu poţi să-ţi doreşti moartea lui sau a altcuiva, asta se pedepseşte! - Ascunde-te, Max, altfel o să ne audă Göran!

MAX
Vrei să te întâlneşti cu mine diseară în camera potrivită, să continuăm discuţia asta în linişte?

KARIN
Nu, nu vreau! Nu pot!

MAX
Karin, tu ştii la fel de bine ca şi mine că regele are de gând să se însoare. Te-ai gândit la soarta care te aşteaptă?

KARIN
Când va sosi acea clipă, dar nu înainte, voi şti să mă retrag.

MAX
O să fie prea târziu! Gândeşte-te la Henrik al Vlll-lea, tatăl englezoaicei Elisabeth. Consoartele lui renegate n-au fost lăsate să trăiască după, au sfârşit cu capul pe buturugă. Şi acum, fiica monstrului ăsta o să-ţi fie regină! Şi doar faptul că tu exişti va fi pentru ea o ocară permanentă, pe care va şti cum s-o distrugă!

KARIN
Ceea ce spui tu acolo e oribil... Pleacă repede şi nu te uita în sus! Acum a ieşit pe terasă!

MAX
De unde ştii?

KARIN
Văd în coşul de bobine, am acolo o oglindă! - Du-te, te-a observat şi vrea să arunce cu ceva...

O ploaie de cuie mari cade pe Max.

MAX
Aruncă după mine cu cuie. Ce, crede că sunt trol?

KARIN
Doamne sfinte: el crede în toate forţele rele şi în niciuna bună! - Du-te acum, pentru numele lui Iisus!

MAX
Bine! - Dacă ai nevoie de mine, Karin, să mă chemi!

KARIN
Du-te! Repede, altfel aruncă şi ciocanul, nu numai cuiele!

MAX
Dar ce, e nebun?

KARIN
Taci! - Şi pleacă, pleacă, pleacă!

MAX iese.
GÖRAN PERSSON iese de după tufişul unde fusese zărit.

KARIN
Ce căutaţi?

GÖRAN PERSSON
Pe dumneavoastră vă caut, domnişoară, şi vă aduc veşti bune şi măreţe.

KARIN
Puteţi dumneavoastră să aduceţi ceva de bine?

GÖRAN PERSSON
Măcar o dată să pot şi eu aduce ceva de bine altora, dacă mie nu pot!

KARIN
Vorbiţi, dar aveţi grijă să nu fiţi văzut, căci regele e sus la balcon... Nu vă întoarceţi.

GÖRAN PERSSON
Mă aflu în continuare în dizgraţia regelui meu, dar e nedrept cu mine, prieten mai fidel ca mine nu mai găseşte el...

KARIN
Dacă spuneţi dumneavoastră...

GÖRAN PERSSON
Nu se întâmplă prea des să pot vorbi de bine despre mine, ştiu asta, şi când se întâmplă, nu e în avantajul meu. - Domnişoară, ascultaţi-mă! - Încercarea de peţit a regelui în Anglia a eşuat. Asta înseamnă pentru dumneavoastră şi copiii dumneavoastră speranţe sporite, iar pentru regat...

KARIN
E adevărat?

GÖRAN PERSSON
La fel de adevărat cum mă aflu eu acum aici. Dar - ascultaţi-mă! - Regele nu a primit încă mesajul. Aveţi grijă să nu fiţi dumneavoastră cea care îi transmite asta! În schimb, fiţi lângă el când va primi lovitura, căci îi va cutremura sufletul, aşa cum numai o speranţă spulberată poate face!

KARIN
Acum îmi dau seama că e adevărat ceea ce spuneţi şi că îi sunteţi prieten regelui.

GÖRAN PERSSON
Dar el nu-mi este mie!

Un ciocan de oţel e aruncat de sus spre Göran Persson, totuşi fără a-l nimeri.

GÖRAN PERSSON ridică ciocanul, îl sărută şi îl pune pe o masă.
Viaţa mea pentru regele meu!

KARIN
Plecaţi, altfel vă omoară!

GÖRAN PERSSON
Să mă omoare!

KARIN
Azi e în toane proaste! Aveţi grijă!

Se aruncă de sus cu un ghiveci de flori, totuşi fără a nimeri pe cineva.

GÖRAN PERSSON
Aruncă flori, în mine!

Rupe o floare, o miroase şi o pune la o butonieră.

ERIK de sus, râzând.
Hahaha!

GÖRAN PERSSON
Râde!

KARIN
Nu l-am mai auzit râzând de ani de zile! E semn bun!

GÖRAN PERSSON strigă în sus.
Mai vreau! - Mai vreau!

Un scaun e aruncat şi se rupe. Göran adună bucăţile şi le bagă în buzunare.

KARIN zâmbeşte.
Ce nebunie!

GÖRAN PERSSON
Permiteţi-mi să fiu bufon de curte, căci Hercule nu-i mai poate aduce domnului meu zâmbetul pe buze! -

KARIN
Nu călcaţi pe cuie, Göran!

GÖRAN PERSSON îşi scoate pantofii şi calcă pe cuie.
Ba da, cu picioarele goale, dacă asta îl înveseleşte pe domnul meu!

ERIK de sus.
Göran.

GÖRAN PERSSON
Göran e în dizgraţie.

ERIK de sus.
Göran! Stai! Rămâi!

KARIN către Göran.
Nu plecaţi!

Un braţ de încălţăminte, perne şi şervete sunt aruncate de la balcon.

ERIK
Ha ha ha ha ha ha! Göran! Stai! Cobor imediat! -

GÖRAN PERSSON către Karin.
Mă întorc atunci când o să-i fie dor de mine!

KARIN
Fie ca niciodată să nu regret asta! Dar acum vă rog, Göran, nu plecaţi! Erik e foarte nefericit şi o să fie şi mai rău când o să-şi afle necazul!

GÖRAN PERSSON
Erik nu e nefericit, dar se plictiseşte, şi un rege nu trebuie să se plictisească, căci atunci devine periculos. O să vin să-l înveselesc. Dar mai întâi trebuie să rezolv ceva... trebuie...

KARIN
Dar să fiţi aproape când va primi lovitura; altfel se va vărsa pe noi...

GÖRAN PERSSON
O să primesc eu furtuna, aşa cum obişnuiam odată, când mă împungea mereu când făcea vreo nebunie!

KARIN
Göran! - Încă ceva! - Aţi auzit discuţia mea cu sublocotenentul Max?

GÖRAN PERSSON
Fiecare cuvinţel!

KARIN
Mă tem de dumneavoastră; dar noi doi trebuie să fim prieteni!

GÖRAN PERSSON
Ăsta e singurul lucru cert...

KARIN
Fie să nu fiu niciodată nevoită să regret asta!

GÖRAN PERSSON
Domnişoară, pe noi ne leagă nişte legături care s-au înnodat acolo la rigolă; e o legătură de sânge, înţelegi dumneata, suficientă!

Iese.
ERIK intră din dreapta; e întâmpinat de un curtean care vine din stânga.

CURTEANUL
Măria Ta!

ERIK
Vorbeşte!

CURTEANUL
Bijutierul Nigels roagă umil să fie primit în audienţă pentru a-şi prezenta giuvaerele care sunt gata.

ERIK
Să vină!
Către Karin.
Acum, Karin, o să vezi ceva frumos!

BIJUTIERUL NIGELS intră cu o husă de piele.

ERIK
Bună ziua, Nigels, eşti un bărbat punctual şi ai binecuvântarea mea!
Arată cu degetul la o masă.
Pune-le acolo!

NIGELS pune husa pe o masă.

ERIK
Întinde-le să le vedem!

NIGELS deschide husa şi scoate o coroană de aur împodobită cu pietre preţioase.

ERIK
Ah!
Bate din palme.
Karin, ia uite!

KARIN neoprindu-se din croşetat.
Văd, dragule! - Foarte frumos!

ERIK
Observi leul suedez care se gudură la picioarele leopardului Angliei?

KARIN
Erik, Erik!

ERIK
Ce e?

KARIN
Cine o să poarte coroana asta?

ERIK
Regina-fecioară a Britaniei şi a mea! Şi când mâinile noastre se vor împreuna deasupra mării, o să acaparăm Norvegia şi Danemarca, şi Europa va fi a noastră! Asta e însemnătatea celor şase mânere curbate şi a celor şase pietre preţioase.
Ia coroana şi vrea s-o pună pe capul lui Karin.
Probează să vedem dacă e grea.

KARIN refuzând.
E mult prea grea pentru mine!

ERIK
Dar lasă-mă să încerc mai întâi! Uite, aşa! - Te rog să mă asculţi!

KARIN
Dacă doar ascultare solicită Erik, atunci voi fi întotdeauna slujitoarea ascultătoare!

ERIK îi pune coroana pe cap.
Uite ce bine-ţi şade, Karin! Uită-te în oglinda din coşul cu bobine! Oglinda aia care îl spionează atât de bine pe domnul tău... Auzi, Göran a fost aici, nu? Unde a dispărut nebunul?

KARIN
Se temea de dizgraţia stăpânului său!

ERIK
Eh! Dizgraţie! Nu vreau să aud de aşa ceva! Sunt duşmănos, poate? Ce, pe tânărul Sture nu l-am trimis la peţit în numele meu, deşi s-a dovedit drept trădător în războiul danez, fapt pentru care a şi fost pedepsit?

KARIN
Pot să dau jos coroana acum?

ERIK
Nu mă întrerupe când vorbesc. - Au fost destui de părere că i-am făcut o nedreptate lui Sture, dar vezi tu, mie nu mi-a păsat... totuşi...

Cade pe gânduri, pare absent, absorbit, şi se uită fix în faţa lui.
REGINA VĂDUVĂ trece pe acolo fără o intenţie vădită.

ERIK se trezeşte.
Ce doreşte mama vitregă? - Poftiţi şi plimbaţi-vă jos, în curtea interioară! Vă rog!

REGINA VĂDUVĂ o priveşte pe Karin, care e jenată.

ERIK îi smulge coroana lui Karin.
Suedia, Norvegia, Danemarca, Anglia, Scoţia, Irlanda! - Sunt şase pietre preţioase!

NIGELS se retrage spre fundal.

REGINA VĂDUVĂ
Erik!

ERIK
Regele Erik, dacă-mi permiteţi!

REGINA VĂDUVĂ
Şi regina Karin, poate?

ERIK
Regina Elisabeth, dacă-mi permiteţi! Sau Maria de Scoţia sau Renata de Lothringen, sau în cel mai rău caz Kristina de Hessen!

REGINA VĂDUVĂ
Tu eşti mai mult demn de milă decât rău! Bietul Erik!

Pleacă.

ERIK
Karin, tu să nu bagi în seamă ce trăncăneşte femeia aia; ea crede că eu sunt sub gheaţă, asta fiindcă nu ştie că am şase coroane în mână... Da, chiar atâtea am, căci Sture, care trebuie să sosească aici în orice clipă, mi-a scris din Anglia că şansele mele sunt mai mult decât strălucite... mai mult decât strălucite! Şi, apropo, am şi visat ceva legat de asta recent, într-o noapte! Hm! dar nu contează! Nu-i aşa că mă iubeşti, Karin, că te bucuri de reuşitele mele, nu-i aşa?

KARIN
Mă bucur de reuşitele tale, dar sufăr mai mult decât tine de eşecurile tale, şi pentru eşecuri trebuie să fie pregătit orice om!

ERIK
Dar eu sunt pregătit! Şi habar n-ai tu ce joc frumos joc eu acum! Am patru aşi în mânecă!
Către Nigels.
Poţi să pleci, Nigels. La revedere!

DUCELE JOHAN se zăreşte în fundal.

ERIK
Vino aici, Hans Barbă-Roşie, să primeşti ceva! Sunt generos azi!

KARIN către Erik.
Ah, nu-l răni fără rost. Aici e deja plin de ură!

DUCELE JOHAN se apropie.

ERIK
Fratele meu, după o judecată matură, m-am oprit la decizia de a fi pe plac dorinţei tale. Catharina a Poloniei va fi a ta!

DUCELE JOHAN
Permisiunea milostivă a regelui meu pentru o uniune care îmi stă atât de mult pe suflet nu poate decât să mă bucure şi să mă umple de recunoştinţă.

ERIK
Chiar şi recunoştinţă? Când o să te înrudeşti cu împăratul, iar fiul tău va moşteni tronul Jagielloniei, să nu uiţi că unui Vasa trebuie să-i mulţumeşti pentru puterea ta! Cu Anglia, eu o să consolidez Nordul, cu Polonia, tu o să fortifici Sudul şi Estul - şi apoi - restul, poţi să-l visezi singur!

DUCELE JOHAN
Gândurile de om de stat ale fratelui meu sunt purtate de aripi de vultur pe care eu, o biată vrăbiuţă, nu am putere să le urmez!

ERIK
Bun! Mergi cu bine şi bucură-te de norocul măreţiei tale, aşa cum eu o să merg să mă bucur de al meu!

DUCELE JOHAN
Scuzaţi-mă, domnule frate, dar un act de o asemenea însemnătate necesită de obicei sigiliu şi semnătură!

ERIK
Mereu trebuie tu să scrii pe hârtie, ca un perceptor - uite, mâna mea aici! Şi stăpâna inimii mele e martor suficient!

DUCELE JOHAN îi sărută mâna lui Erik, apoi pe a lui Karin şi iese în grabă.
Mulţumesc!

ERIK către Karin.
Mi se pare că a plecat mai repede decât a venit - mereu îi văd coada de vulpoi atârnându-i în urma lui - Tu nu găseşti că arată fals?

KARIN
Nu, eu nu găsesc.

ERIK
Simpatia ta pentru duşmanii mei e bătătoare la ochi!

KARIN
Tu îi consideri pe toţi oamenii duşmanii tăi, Erik...

ERIK
Asta fiindcă ei mă urăsc, da! Dar şi eu îi urăsc pe ei, la schimb. - Auzi, Karin, ce tot vorbeai cu sublocotenentul ăla?

KARIN
Era Max, o rudă!

ERIK
Nu-ţi stă ţie în fire să-ţi faci confidenţe cu un soldat!

KARIN
Ce sunt eu, nu fiică de soldat? De ce să stau cu nasul pe sus, când lumea îmi zice amantă.

ERIK
Da, dar tu eşti o amantă regală...

KARIN
Erik, Erik!

ERIK
Zic adevărul...

KARIN
Şi-atunci pe copiii noştri cum i-ai numi?

ERIK
Copiii mei; aici e altceva...

KARIN
Ce altceva?

ERIK
Ai chef de ceartă? Zi!

KARIN
Nu, nu, nu; ah, de-aş putea spune totul pe şleau!

ERIK
Unde e Göran? Îi simt lipsa de fiecare dată când tu eşti pusă pe harţă. Göran e singurul care cunoaşte culoarele secrete ale inimii mele; el ştie ce gândesc, aşa că nici nu mai trebuie să vorbesc în prezenţa lui... el e prietenul şi fratele meu, şi de aceea îl urăşti!

KARIN
Nu-l urăsc, cu atât mai puţin atunci când îl înveseleşte pe domnul meu...

ERIK
Nu-l mai urăşti! Ce s-a întâmplat? Parcă vorbea urât de tine!

KARIN
O, Doamne; ce nefericit eşti! Erik, bietul meu Erik...

ERIK
Bietul? Ruşine!

CURTEANUL intră.
Domnul Nils Sture îşi prezintă respectul şi roagă să fie primit în audienţă!

ERIK
În sfârşit!

KARIN se ridică.
Pot să plec?

ERIK
Nu, rămâi! - Eşti invidioasă pe bietul tău rege?

KARIN
Nu, Doamne păzeşte, n-am pentru ce să-l invidiez!

ERIK
Obrăznicia ta a întrecut limita! Ai grijă la obrăznicie, Karin. Nimic nu găsesc zeii mai dezagreabil ca obrăznicia!

Svante Sture intră cu Nils Sture şi Erik Sture.

ERIK
Ce e cu alaiul ăsta? Domnul Nils îşi face cumva intrarea triumfală în cetatea regală?

SVANTE STURE
Cu permisiunea dumneavoastră, rege şi domn...

ERIK
Domnul Nils, mesagerul nostru regal, să vorbească singur. Că doar nu e executor, să meargă după el cu doi martori.

SVANTE STURE
Nu, nu e. Dar o experienţă costisitoare şi tristă, mult prea tristă pentru a mi-o aminti, m-a învăţat, ca şi cap al familiei Sture, să tratez chestiunile publice public, pentru a nu-i da diavolului prilejul de a stâlci şi poci cele mai clare fapte şi cuvinte!

ERIK stă în picioare în dreptul mesei cu coroana.
Asta e răzbunare? Domnul Svante vrea să-mi otrăvească poate cea mai frumoasă şi mai mare clipă din viaţa mea, amintind de fărădelegea comisă de fiul său, pe care eu am fost destul de binevoitor s-o iert?

SVANTE STURE
Domnul Nils n-a comis niciodată nicio fărădelege!

ERIK
Cum Doamne iartă-mă? A refuzat să asculte un ordin pe timp de război şi asta e fărădelege...

SVANTE STURE
A refuzat să exercite barbarii...

ERIK
Războiul e mereu barbar, iar cel ce n-are curaj să-l atace pe duşman, să rămână acasă în faţa cuptorului! Destulă trăncăneală despre asta! - Domnul Nils să îşi comunice chestiunea şi cu asta basta!

NILS STURE
Măria Ta, tare neplăcut îmi e să transmit mesajul care mi-a fost încredinţat...

ERIK
Unde e scrisoarea?

NILS STURE
Nicio scrisoare nu mi-a fost încredinţată. Din păcate, doar un răspuns verbal, pe care trebuie să-l traduc într-un limbaj decent pentru a nu răni urechile Măriei Tale şi limba mea!

ERIK
E refuz?

NILS STURE după o pauză.
Da.

ERIK
Şi asta te bucură, satană!

NILS STURE
Doamne sfinte, nu...

ERIK
Ba da, rânjeai pe sub mustaţă, diavole!

SVANTE STURE
N-a rânjit!

ERIK
Ba da, a rânjit în sinea lui, pe sub mustaţă, am zis! Şi tu ai făcut la fel, nemernic bătrân! Aţi rânjit toţi trei, eu am văzut asta. Karin, tu n-ai văzut cum rânjeau?

KARIN
Nu, pe tot ce e sfânt...

ERIK
Şi tu! Cred că iadul a făcut o conspiraţie. Mergeţi, mergeţi, mergeţi la dracu' să vă ia! Afară, diavolilor! Afară!

Azvârle coroana peste barieră, adună de pe balcon obiectele de pe jos şi aruncă după Nils şi Erik, care au plecat.

SVANTE STURE care a rămas.
Vai de ţara al cărei rege e nebun!

ERIK
Mă numeşti nebun, pe mine, majestatea ta, sâcâitorule, fiu de curvă!

KARIN
Erik, Erik!

ERIK
Ţine-ţi fleanca!

SVANTE STURE pleacă.
Fie ca Domnul să fie milostiv cu noi toţi!

ERIK
Dar eu n-o să fiu milostiv cu tine, de asta să fii sigur!
către Karin.
Acum eşti bucuroasă, nu? - Răspunde! Nici nu e nevoie să răspunzi, fiindcă eu îţi înţeleg sentimentele, îţi citesc gândurile, îţi aud cuvintele pe care tu n-ai curaj să le exprimi. Cum ai putea fi altfel decât bucuroasă, când mie mi s-a arătat fundul, când rivala ta m-a ocărât. Acum eşti sigură că o să dispui doar tu de mine, singură, nu? Acum crezi că eu sunt la pământ, sub gheaţă, ca să mă mângâi tu! - Tu, să mă mângâi pe mine! Când plebea râde de nenorocirea mea şi nobilii dau petreceri ca să-mi sărbătorească înfrângerea! - Şi tatăl tău şi mama ta, dacă m-aş vedea cu ei azi, i-aş omorî. Îţi dai seama ce se vor mai distra! Şi mama vitregă! O şi văd râzând, cu dintele negru la vedere - are un dinte negru în falca de sus, despre care se spune că tatăl meu cel sfânt i l-a spart. - Tot regatul se distrează astăzi, toţi, în afară de mine! De mine! Haha!

CURTEANUL intră.
Domnul Nils Gyllenstjerna!

ERIK
Gyllenstjerna! Binecuvântat fie el! El e omul meu, un om înainte de toate! Adu-l aici, pe jilţ de aur!

KARIN se ridică.
Eu plec!

ERIK
Da, pleacă la dracu'!
Aruncă după ea cu coşul cu bobine.
Du-te să mă bârfeşti!

NILS GYLLENSTJERNA intră.

ERIK
Iată-l pe Nils! E plăcut să văd un om înţelept după ce a trebuit să ascult nişte nebuni! - Spune-mi, Nils, ce e cu povestea aia englezească? Femeia aia nu e sănătoasă la cap!

NILS GYLLENSTJERNA
Nu, Măria Ta, chestiunea e foarte simplă: inima ei, cum se numeşte, aparţine contelui de Leicester - da, ce să spun?

ERIK
Haha! E amantul ei! Deci e o curvă de stradă.

NILS GYLLENSTJERNA
Fată mare oricum nu e, regina-fecioară.

ERIK
Şi zici că îl cheamă Leicester. Nu putem să-l omorâm?

NILS GYLLENSTJERNA
Ba da, s-ar putea, dacă am vrea să plătim cum trebuie.

ERIK
Vrei să-l omori tu?

NILS GYLLENSTJERNA
Eu?

ERIK
Zece mii de daleri! Ce zici?

NILS GYLLENSTJERNA
Eu? Vorbiţi serios?

ERIK
Serios? Ţi-i pun pe masă direct, în avans!

NILS GYLLENSTJERNA
Am vrut să zic dacă Măria Ta a vorbit serios când a crezut că mă pot preta la o crimă!

ERIK
Ar fi ceva jignitor?

NILS GYLLENSTJERNA
Un nobil suedez...

ERIK
Şi un rege suedez! Vrei să mă înveţi dumneata ce înseamnă bunul simţ?

NILS GYLLENSTJERNA
Am venit cu o cu totul altă treabă, dar de vreme ce sunt atât de puţin luat în seamă de regele meu, o să rog să fiu scuzat.

ERIK
Trădătorule! Şi tu! Dar aşa e cu toată clica de nobili care se cred a avea mai multe rădăcini decât Vasa: Du-te dracului!

NILS GYLLENSTJERNA dă din cap în timp ce pleacă.

ERIK
Nu scutura aşa din cap, auzi, că poate te scutur eu de-o să vezi toate punctele cardinale la nord-vest!

NILS GYLLENSTJERNA se opreşte şi se uită fix la Erik.

ERIK
Da, uită-te la mine, nu crăp!

NILS GYLLENSTJERNA dă din cap şi pleacă.

ERIK singur; se plimbă înainte şi înapoi; dă cu piciorul la obiectele de pe jos; după care se aruncă pe un divan acoperit cu blană de tigru şi plânge şi râde.

GÖRAN PERSSON intră, se apropie de Erik; îngenunchează.
Regele meu!

ERIK
Göran! - Am fost supărat pe tine, dar nu mai sunt. Ia loc şi vorbeşte!

GÖRAN PERSSON
Mai bine mă întreabă Măria Ta!

ERIK
Nu mă lua pe mine cu Măria Ta! Zi-mi tu! Ca să fiu mai intim! Ai auzit noutatea?

GÖRAN PERSSON
N-am auzit nimic nou!

ERIK
Ei bine! I-am dat papucii englezoaicei!

GÖRAN PERSSON
Şi de ce?

ERIK
Era o curvă de stradă, avea un amant... aşa că acum s-a terminat. Dar ce mă face să mi se umfle fierea în mine e că Sture şi ai lui cred că ea mi-a întors mie spatele, şi acum s-au pus să împrăştie peste tot ruşinea mea.

GÖRAN PERSSON
Oh, doamne fereşte!

ERIK
Göran! Ce e cu Sture ăştia, de se intersectează mereu pe drumul pe care trebuie să meargă Vasa? Nu e ceva fatal cu familia asta? Dar ce?

GÖRAN PERSSON
Greu de spus. Ei au fost mereu oameni buni, cam prostănaci aşa, dar se trag din Zi-şi-Noapte, ucigaşul lui Engelbrekt...

ERIK
La asta nu m-am gândit niciodată. Poate că păcatul sângelui a făcut ca ei să nu primească niciodată Coroana?

GÖRAN PERSSON
Şi au şi sânge din Erik cel Sfânt şi Folkungeri; cu alte cuvinte, toate rădăcinile Suediei au stat la cristelniţa lor. Dar de ce te temi de ei? Doar vezi cum soarta, sau cum s-o fi chemând, a tras la sorţi şi a ales neamul Vasa!

ERIK
De ce-i urăsc? Măcar de-aş şti! Trebuie să fie ceva acolo; că Svante Sture a iubit-o pe prima mea mamă vitregă şi chiar şi acum e rudă cu cea de-a doua mamă vitregă a mea, şi pe ea o urăsc atât de mult că aş putea deveni nebun de legat!

GÖRAN PERSSON
Rege şi prieten, tu foloseşti atât de des cuvântul ăla, a urî, încât într-un final o s-ajungi să-ţi închipui că tot neamul omenesc îţi este duşman. Dă-l încolo! Cuvântul e prima întruchipare a forţei creatoare; şi tu îţi faci vrăji ţie însuţi cu această incantaţie! Spune "a iubi" puţin mai des şi o să-ţi închipui că eşti iubit.

ERIK
Tonuri noi, Göran! Ai fost acolo şi te-ai uitat?

GÖRAN PERSSON
Da, am fost acolo!

ERIK
E Agda, bineînţeles?

GÖRAN PERSSON
Nu, e... altcineva!

ERIK
E frumoasă?

GÖRAN PERSSON
Nu, pentru lume, ea e urâtă; dar într-un anumit moment am văzut prototipul, cum îl numeşte Platon. Ştii tu, revelaţia aia a ceea ce e cel mai bun, atemporalul din spatele măştii de pe faţă, şi de atunci... hm... o iubesc.

ERIK
Ce ciudat! Când ai pronunţat cuvântul iubesc, de care ţi-a fost totuşi şi jenă, te-ai făcut chiar frumos, te-ai schimbat...

GÖRAN PERSSON
Asta înseamnă că sunt îngrozitor de urât?

ERIK
Ca dracu'. Nu te-ai văzut în oglindă?

GÖRAN PERSSON
Evit oglinzile! - Dar îţi poţi închipui ceva atât de nebunesc: ea mă vede frumos! Haha!

ERIK
Tot timpul?

GÖRAN PERSSON
Nu, nu tot timpul! Doar... când nu sunt rău!

ERIK
Haha! Când eşti drăguţ, prin urmare!

GÖRAN PERSSON jenat.
Dacă aşa vrei tu!

ERIK
Tu eşti o lichea, Göran, şi nu te mai recunosc!

GÖRAN PERSSON
Tant mieux, pentru duşmanii mei!

ERIK
Ai de gând să te însori curând?

GÖRAN PERSSON
Poate!

ERIK
Bun, spune-mi atunci cu cine să mă însor eu!

GÖRAN PERSSON
Cu poloneza Catharina, bineînţeles, ca să avem toate coastele Mării Baltice şi să ni-l facem rudă pe împărat.

ERIK sare în sus.
Moarte şi ziua judecăţii! - Ce gând! Tu, Göran, da, tu eşti un om remarcabil; şi tocmai îi spuneam lui Karin că în prezenţa ta, eu nu trebuie să gândesc! - Un curier! La dracu'!-

Bate de trei ori din palme.
CURTEANUL intră.

ERIK ieşit din fire.
Trimite solie după Ducele Johan! Prinde-l mort sau viu... tăiaţi-i mâinile şi picioarele dacă fuge... Iute, ca gândul!

CURTEANUL iese.

GÖRAN PERSSON
Ce înseamnă asta?

ERIK
Înseamnă că şarlatanul ăla m-a prostit să promit cu mâna şi gura că o va primi pe Catharina a Poloniei!

GÖRAN PERSSON
Scârboasă poveste!

ERIK
Nu e de parcă dracul a amestecat cărţile? El, fiul mamei mele vitrege, rudă cu Sture, să moştenească Marea Baltică; el, iezuitul, papistul, să se înrudească cu împăratul... El!

GÖRAN PERSSON
Ce ai făcut, Erik? Ah, dacă m-ai fi lăsat pe mine să te sfătuiesc! - Îţi dai seama; descendenţii lui Johan să devină regi în Polonia Mare, care are la fel de mulţi locuitori cât Franţa, şi se întinde şi peste Rusia! Nepoţii lui Johan ar putea ajunge împăraţi în Austria, iar soţia lui are deja drept de moştenire în sud, la Neapole, prin Casa Sforza! Vai nouă!

ERIK
De aceea, scorpia va fi strivită din coaja de ou...

GÖRAN PERSSON
Şi-o să vină catolicii peste noi. Tu cunoşti simpatiile lui Johan pentru iezuiţi şi aderarea lui la Papă! Ce ai făcut, Erik?

ERIK
Cea mai mare prostie din viaţa mea!

GÖRAN PERSSON
Să fie şi ultima!

ERIK
Dacă vrei tu să le faci pe celelalte, foarte bine... Tu n-ai observat că pe tot ce pun eu mâna devine prost şi de-a-ndoaselea?

GÖRAN PERSSON
Nu întocmai, dar noroc, asta chiar nu ai!

ERIK
Şi tu? Care-o să sfârşeşti la spânzurătoare! Dar tu ştii mult mai multe decât mine şi de aceea vei fi consilierul meu... Gândeşte-te că aveam asta pentru că eram într-o dispoziţie generoasă şi nobilă...

GÖRAN PERSSON
Dacă mă faci consilierul tău, Erik, nu vreau să fac figuraţie în chip de consilier administrativ. El trebuie să fie ţapul ispăşitor pentru tot, fără să aibă ceva de spus. Nu, tu o să-mi dai putere şi responsabilitate, ca să pot acţiona şi răspunde singur de acţiunile mele! - Fă-mă procurator!

ERIK
Bun! Acum eşti procurator!

GÖRAN PERSSON
În aşteptarea confirmării mandatului din partea consiliului regal...

ERIK
Nu e nevoie! Eu conduc singur!

GÖRAN PERSSON
Aşa te vreau!

CURTEANUL intră.

ERIK
Vorbeşte!

CURTEANUL
Corabia ducelui a pornit deja pânzele cu vânt bun...

ERIK
Pierduţi!

GÖRAN PERSSON
Pune să fie urmărit! Imediat!

CURTEANUL
Dar nobilul domn Nils Gyllenstjerna m-a rugat să vă transmit ceva, care se referă la această chestiune mai îndeaproape...

ERIK
Scuipă din tine, repede!

CURTEANUL
Chestiunea se pare că e de aşa natură încât Ducele Johan...

ERIK
Göran, Göran!

CURTEANUL
Ducele Johan e logodit în secret cu prinţesa poloneză....

ERIK se aşează.

GÖRAN PERSSON
Atunci suntem salvaţi. Acum lasă-mă pe mine să mă ocup de joc!

ERIK
Nu înţeleg nimic.

GÖRAN PERSSON
Ducele, prin această faptă voluntară, a încălcat articolele convenţiei de la Arboga şi astfel a intrat în alianţă cu puteri străine. Trimite aşadar flota şi arestează-l, şi pe urmă deschidem proces; proces de înaltă trădare! E bine aşa?

ERIK
Da, dar eu ce primesc?

GÖRAN PERSSON
Un duşman în minus, unul periculos!

ERIK
Lupta între fraţi, jocul Folkungerilor nu s-a sfârşit.

GÖRAN PERSSON
Nu, atâta vreme cât o să trăiască Ducele Johan, care prin mama lui poartă sânge de Folkunger de la regele Valdemar, n-o să fie pace în ţară! -
Către Curtean.
Porunceşte-i amiralului regal Horn să se prezinte imediat la rege, ca să pornim numaidecât vânătoarea sălbatică!

ERIK
Cine e regele: tu sau eu?

GÖRAN PERSSON
Pentru moment se pare că eu sunt!

ERIK
Tu eşti prea puternic pentru mine, Göran!

GÖRAN PERSSON
Deloc! Tu eşti prea slab!