Să încerci. Să crezi. Să ai curaj. Să fii pregătit şi să ai un dram de noroc pentru întîlnirea cu mingea, care vine rotundă spre tine. O planetă în care poţi da cu piciorul. Să îi inversezi rotaţia, să o loveşti blînd, dar cu atîta hotărîre, astfel încît traiectoria să uite de gravitaţie. De gravitatea situaţiei. Să fii pregătit pentru bucurie. Să ştii să te bucuri. Să nu simţi că ai poliţe de plătit. Aici poate ar mai fi un pic de lucrat. Bucuria deplină este dincolo de ranchiună şi de frustrări. Bucuria definitivă a fotbalului este golul. Golul lui Vlad Chiricheş în meciul cu Ajax Amsterdam a fost o eliberare. Dincolo de eliberare este frumuseţea.
Eroul lui Mihăiţă Neşu este Latovlevici, al meu, Vlad Chiricheş. Ne batem în eroi acum după calificarea Stelei. Formidabil, bătaia asta seamănă bătăii cu bulgări. Te împrospătează fiindcă nu se hrăneşte cu ură. În loc să cauţi vinovaţi şi vini, descoperi eroi. Eroi, nu erori. Oameni adevăraţi, în carne, oase şi crampoane. Viitori mari fotbalişti. De fapt, fotbalişti mari. Pur şi simplu, la timpul prezent.
Ca microbist greu încercat, am satisfacţia egoistă să îmi fi plăcut întotdeauna de Vlad Chiricheş. Întotdeauna nu înseamnă chiar întotdeauna, l-am descoperit atunci cînd Piţurcă îl titulariza la meciul contra Franţei. Primul meci al naţionalei pe Stadionul Naţional, cu el, cu Vlad, contra lui Benzema şi Riberry. A fost coup de foudre cum zic locuitorii Hexagonului. Dar nu între el şi franţuzi, între mine şi el. Şi nu, nu o luaţi ad litteram. Doar că am recunoscut în fotbalistul acela de la Pandurii ceva ce mai văzusem cu ani în urmă la Gică Popescu, la Costică Ştefănescu, la Cornel Dinu. Rasa. Clasa. Refuz să intru în explicaţii savante, nu e momentul. Sînt lucruri pe care le simţi fără ca un conclav al experţilor să îţi valideze părerea.
Vlad Chiricheş va mai greşi. Vlad Chiricheş va continua să facă partide mari. Partidele mari vor fi mai multe decît greşelile. Ştiu că Vlad greşeşte pentru că vrea mai mult. Inginereşte vorbind, mai mult decît prevede fişa postului. Dar aici nu este inginerie, ci o formă de artă. De creaţie. În spatele oricărei capodopere, stau o mulţime de încercări, de greşeli şi de prostii. Iar golul lui Chiricheş este o capodoperă.
Calificarea Stelei este autentificarea capodoperei. Aşezaţi-vă pe un scaun, luaţi o distanţă corespunzătoare şi admiraţi-o fără să căutaţi pete în gazon!