Bubu-Basti!

Ding-Dong! Ding-Dong!

Uşa se deschide şi în prag apare Tati Florin cu zâmbetul până la ceafă.
"Nedelea... ce faci? Ce bine îmi pare să te văd... Eva dragă, ia să mă uit la tine, îţi mai aduci aminte de mine? Eu sunt tati lui Bubu-Basti."
"Mamma Laura unde e?", întreabă direct Eva
"E în dormitor, îl schimbă pe Bubu-Basti că are diaree de azi dimineaţă."
"Ah, da? Io-s tot timpul constipată... Mamma Lauraaaa!"
"Eva, iubire... ce fetiţă mare eşti, ce bine îmi pare c-ai venit la noi!!! Şi tu, amica? Dă' să te pup! Bine ai venit! Ce mai faci?"
"Extenuată, ca de obicei... ce întrebări pe tine, dă' să te pup şi eu!", răspund mecanic.
"Uuuululululu-ululululululu... aihooo... aihooo... ulululululu...", începe să urle Bubu-Basti alergând ca un posedat în jurul Evei, bătându-şi palma peste guriţă încontinuu.
"Laura, când l-am văzut ultima oară pe fii-tu, acu' 5 luni, se credea un indian american... şi acum văd că tot aşa l-am regăsit! Să-ţi trăiască, în tot cazul. Tu să fii fericită."
"Fii-miu de câte ori o vede pe fii-ta vede prada, Alina, şi-şi marchează teritoriul. Nu e vina mea!", se răţoieşte Laura la mine.
"Ok, dar Eva e leoaică, numără până la trei şi să vezi ce pumni în cap îi dă!"
"Hai lasă, că Basti e berbec, nu leşină aşa uşor, soro!"
"Fetelor, iar începeţi? Sunteţi obsedate? Doar de zodii vorbiţi când vă întâlniţi, alt subiect chiar nu găsiţi?", întreabă Florin, cu nelipsitul lui zâmbet larg.
"Ba da. De diete! Apropo, Laura, ca să ştii, nu mai beau 3 litri de apă pe zi... şi-aşa n-ajută la nimic, în schimb dacă... Evaaaaa, nu-i mai da pumni lui Basti! E un Bubu mic şi necăjit, îl baţi de-i sună apa în cap de când îl cunoşti, potoleşte-te!"
"Ce ziceai? Ce regim de slăbit ai descoperit?", insistă Laura.
"Bine, fetelor. Dacă tot veni vorba zic să scot grătaru', să pun de nişte mici..."
"Baaasti, las-o mama şi pe Eva să se joace cu maşinuţele tale, de ce eşti rău?"
"Laura, încetează, te rog, Eva e plină de maşinuţe şi spade şi pistoale şi...."
"Bubu-Basti, nu trage mămica de faţa de masă că-ţi cad farfuriile în cap!"
"Vrei o ţuică făcută de maică-mea, Alina?", întreabă Surâzătorul.
"Auzi? Laura... dar micii sunt cumpăraţi de dădaca voastră sau de Florin?"
"De Florin. Iar s-a dus în cur după ureche, în gaura cea veche să ţi-i comande!"
"Eba! Eba! Eba-eba-eba! Ulululululu..."
"Ce zice?", întreb.
"Zice Eva, amica! E îndrăgostit de fii-ta!"
"Toţi berbecii sunt masochişti, după părerea ta, sau doar fii-tu?"
"Copii, ia uitaţi ce are tati Florin pentru voi, hai! Luaţi castronul. V-am făcut popcorn cu gust de brânzică!"
"O fi bine, o fi rău pentru diareea lui... ce zici, Alina?", întreabă Laura.
"Că abia încetaseră să se rupă în bătaie, acu'or s-o ia iar de la capăt! Asta zic!"
"Basti nu mai trage ca disperatul de castronul ăla, că o să cadă totul pe jos!!!"
"Ţi-am zis, amica."
"Amooooore, micii sunt aproape gata!", mi se adresează Fericitul planetei.
"Ai uitat să-mi dai ţuica, moşule!"
"Caca-caca-caca----eba-eba-eba, caca!", i se adresează Bubu-Basti fetei mele în timp ce înfulecă amândoi floricelele de pe covor şi parchet!
"Să-i zici lu' bărbac'tu, dacă apuci, că eu prefer micii dădacei voastre... şi că de ani de zile, mă prefac că îmi plac ai lui, dar nu-mi plac... n-au gust de mici, au gust de hamburger, şi pe ăla îl găsesc şi în Italia, mersi!"
"Cum mai e în Italia?
"De ce mă insulţi? Io te-am întrebat cum mai e prin România?"
"Să nu-mi zici că nu ţi-a trecut pata cu să laşi totul balta şi s-o iei de la capăt în Australia, că nu te cred! Te şterg de pe lista mea de prieteni FB şi aşa eşti ridicolă, câteodată... auzi, care era dieta?"
"Amoooore, beeeellissima... hai să-ţi pun şi nişte muzică ca să te simţi ca la tine acasă, alege tu!", insistă Optimistul, cu gura plină de mici, în timp ce îmi oferă al doilea pahar de ţuică.
"Mama, Bubu s-a căcat! Pute!"
"Puteam să jur! Hai să te schimb, iubire!", zise Laura cu gura plină de floricele culese de pe parchet, de asemenea. "Hai în dormitor, Bubu!"
"Mama, pot să mă duc şi eu să mă uit la diareea lu' Bubu-Basti?"
"Şi cum a fost la Timişoara, Florin? Ţi-a ieşit bine spectacolul? Eşti mulţumit? Povesteşte!"
"După părerea mea..."
"Mammaaaaaaaa!", urlă Eva la mine, terorizată, din dormitor. "Vino repede să vezi!!"

Stop! Linişte! Pe neaşteptate s-a oprit timpul în loc! Muzica pusă la stereo de Florin, de asemenea (de una singură, mă refer, chiar fără nici o explicaţie logică). Nici musca nu îndrăznea să bâzâie. Moment crucial. Decisiv pentru creşterea psihologică a fiicei mele. Deşi... mă îndoiesc că a crescut în clipa aceea. După părerea mea, a îmbătrânit brusc şi definitiv!

Cu faţa schimonosită, de parcă cineva o tortura cu mucuri de ţigară aprinse, se uită la noi, adulţii din dormitor şi ne întreabă grav:
"Porca-miseria, non ci posso credere! Ce e chestia asta?!!!", ca după aceea să-şi bage din nou căpşorul între picioarele lui Bubu-Basti şi să cerceteze de mai aproape Malformaţia!
"Eva, iubire... tu nu ai mai văzut un cocoşel, în viaţa ta?"
"Florine, mi se pare sau ţi-a dispărut definitiv zâmbetul de pe faţă? De ce eşti aşa de serios?"

Pe mama Laura, între timp, a pufnit-o râsul rău de tot. Mă bucur pentru ea, sincer, atât că a uitat să se mai şi oprească, e deja isterică...
"Păi bine, măi, Eva, tu nu ştiai că băieţeii au jucăria asta acolo?"
"Jucărie?", întreabă dezgustată Eva. "Nici moartă nu m-aş juca cu aşa ceva, în toată viaţa mea!"

Mă uit la Laura, ea la mine... izbucnim în hohote şi comentăm în cor:
"Eeeeh... mda... cum să nu... stai aşa, stai aşa să mai creşti..."

Tati Florin a dispărut instantaneu în sufragerie roşu' ca focul în obraji. S-o fi dus să caute ţuica... sau ce mai rămăsese din ea... din cauza mea.

Eva însă, l-a mângâiat tandru pe Bubu-Basti şi i-a soptit: "Să nu te îngrijorezi! Ai să vezi că-ţi trece! Dispare. Când ai să creşti mare, însă! Ca mine, aşa. Se usucă şi cade! Zău dacă te mint..."

PS. Asta vroiam să-i spun prietenei mele şi n-am apucat în seara aceea. Că cea mai bună metodă de slăbit e să râzi în hohote, ca proasta în târg! Şi, câteodată, copiii ne dau o mână de ajutor. Câteodată, am zis...