King Size, Baby!

Mă uit la ea când doarme.
Mă uit la ea Cum doarme...


Acum 5 ani am primit o veste proastă. Cea mai proastă veste posibilă. Eram gravidă. Mi-a căzut cerul în cap. M-am prins târziu că sunt însărcinată, căci luam anticoncepţionale de la 19 ani. Cu foarte mare probabilitate puteam să uit data de naştere a celei mai bune prietene, că nu am cumpărat sticlele de vin, deşi nu mai aveam în casă de două-trei zile, să uit biletul de avion pe masa din sufragerie... să nu mă condamnaţi, dar nu reuşesc aproape niciodată să-mi amintesc unde e mobilul, buletinul, cheile de la casa şi da, admit... mi s-a întâmplat să uit până şi numele vreunui amant.
Două chestii în viaţă nu-mi scapă niciodată: replicile vreunui film care-mi place şi pilula anticoncepţională din fiecare seară!


Când doarme, Eva, deseori sforăie. Ca porcul, câteodată. Mă amuză să-i strâng năsucul între degetele mele. Aştept câteva secunde şi mă pufneşte râsul când văd că începe să sforăie pe gură. Nu se trezeşte neam! O doare în cot şi nici acolo...


Am ieşit din baie cu cele şase teste de sarcină în mână şi m-am îndreptat ameninţător spre soţul meu plângând şi urlând de furie. "Mi-ai distrus viaţă, criminalule!!! N-o să te iert niciodată! Te omor!".
Soţul s-a făcut mic şi-a început să-mi implore mila! "Iubire, iartă-mă! Nu ştiu ce să zic... Îmi cer mii de scuze!"
A fost singura dată când l-am bătut pe rupte pe Michele. Soţul ştie că sunt pasională, vulcanică, geloasă, conflictuală şi câteodată paranoică. Mi-a cerut o singură favoare: "Dacă dai în mine, să nu mă loveşti în cap că acolo am 42 de copci, de când m-a lovit cu copita calul şi m-a băgat în comă. În rest, poţi să dai unde vrei, că nu mă rup. Dar nu în ţeastă. Adu-ţi aminte că am doi băieţi de crescut!"


Iar când nu sforăie, Eva se scarpină. Drama dramelor cu păduchii ăştia. Zici că joacă ping-pong căpăţâna lu' fii-mea cu aia a verişoarei sale, Bianca. Îşi plasează una alteia bestiile astea, ca să vadă care sunt mai şmecheri, probabil... păduchii de la grădiniţa uneia sau păduchii de la grădiniţă alteia... Acu' vreun an mă buşea plânsul de îngrijorare, astăzi o ajut şi eu să se scarpine...


Michele m-a păcălit! Deşi nu e actor, a jucat foarte bine rolul italianului care caută ca disperatul un spital sau o clinică privată dispusă să facă avorturi şi care, bineînţeles nu găseşte. "Nevastă, n-am făcut altceva toată ziua... am alergat ca prostul dintr-un colţ în altul al oraşului, ce să fac... nu e vina mea că trăim în Roma lui Papa Giovanni Paolo Secondo, şi că ăsta e chitit să nu lase pe nimeni să avorteze, ştiu c-o să te enervez, dar eşti la curent şi cu faptul că nu e de acord să distribuie prezervative la africani, deşi sunt plini de SIDA! Dar nu te agita. Ai să vezi că nu e sfârşitul lumii. Hai, las-o baltă!... ascultă-mă... o să avem un copil frumos de tot... o să fii fericită, o să-mi mulţumeşti, într-o bună zi, crede-mă... copiii sunt cel mai frumos dar pe care natura a decis să ni-l facă. Copiii sunt cheia cu care deschidem căcăcioasa aia de uşă către nemurire, deşi insistăm să o căutăm în cine ştie ce medicamente sau ceaiuri sau operaţii estetice... Alina... Alina... nu! Nu! No, ho detto! Basta! Basta, cazzo! Nu tre' să mă baţi, iar! Basta, donna pazza!!"


Eva nu vorbeşte când doarme. Am citit că mulţi copii fac asta. Eva zâmbeşte, însă. Şi râde-n hohote, câteodată. Ce-o visa? Ce-o vedea? Că-n viaţa de zi cu zi e foarte serioasă, de obicei. Asta când nu te ceartă, sau dă la gioale, sau scuipă seminţe. Adoră să scuipe cojile de seminţe, ca o ţigancă. Şi să meargă în patru labe, oriunde s-ar afla, convinsă că e un tigru! Ca şi cum n-ar fi suficient, e şi fioroasă pe deasupra! Muşcă tot ce apucă. Picioarele tale, picioarele vecinilor, etc.


Am privit dezgustată chestia asta pe care o ţineam în braţe şi de care eu, în teorie, ar fi trebuit să mă îndrăgostesc pe loc, preţ de luni şi luni de zile (ani, ca să fim mai precişi!). Mă uitam la ea cum sugea din biberon şi în acelaşi timp se cacă. Nu ţineam în braţe un copil. Ci un tub digestiv! Pe-o parte intra ceva, pe cealaltă ieşea concomitent altceva. Terminată operaţia asta, treceai la aia cu bătutul pe spate ca să mai iasă şi râgâiala cea binecuvântată. Că altfel nu-ţi dormea dracului, niciodată. Deseori visam că Eva, în loc de lapte, regurgita excremente şi pe gură. Şi că, în consecinţă, io îi puneam un pampers şi pe faţă! Şi că în timp ce mi se sufoca odrasla, până murea, io pedalam ca o isterică pe bicicletă ca să dau jos de pe mine cele 20 de kg luate în timpul sarcinii...


Mă uit la Eva cum doarme dar cum e deja 11 noaptea începe să mi se facă somn. Mi se închid pleoapele. Ceva în mine însă, mă îndeamnă să nu cedez. Porca-puttana! Adică a rezistat Raffaello Sanzio, în poziţie yoghină, căţărat pe schelă, să picteze doi îngeri de toată frumuseţea pe pereţii unei catedrale... şi io nu rezist să rămân trează până mâine dimineaţă, cu ochii pe îngeraşul meu?!


Şi mi-am zis aşa: dacă tot ai venit pe lume, o să mă ocup de tine, ce să fac. O să îmi asum responsabilitatea! Da' să mă laşi în puii mei în pace cu crizele tale de colici, Eva! Ai ţinut cu tot dinadinsul să vii pe lume! Brava! Benvenuta! Am alergat 70 de minute pe zi până în a cincea lună, am făcut bicicletă până am născut, o oră dimineaţa şi una seara, am urcat şi coborât la scări la Capri, de te ia groaza şi tu vii să te plângi la mine că te doare pe tine un pic burtica?!... De ce naiba nu te-ai desprins de mine? Viaţă ai vrut? Viaţă ai avut, femeie! Io în braţe nu te iau, clar? Dacă ai ştii cum s-a schimbat VIAŢA MEA de când ai apărut matale...


Când doarme îi pup buricul. Ştiu. N-are nici un sens. Nici pentru voi, nici pentru mine, da' io pe buric o pup tot timpul când face nani-nani. Deşi, dacă mă gândesc mai bine, a o pupa pe Eva pe buric, înseamnă s-o pupi direct pe coloana vertebrală, atât e de slabă şi uscată... că mi-a mâncat ficaţii cu lipsa ei cronică de apetit. Apropo, bine că mi-am amintit, tre' să-i cumpăr vitamine, sper să nu uit...


Nu ştiu când mi-a intrat fiinţa asta sub piele. Mă tot întreabă lumea... şi eu nu ştiu să răspund. Habar n-am, aşa că nu mai insistaţi. Tot ce ştiu e că majoritatea adulţilor au fost concepuţi să aibă grija de pruncii lor. Şi să îi ocrotească. Şi până aici e totul ok.
Şi în caz de nevoie, părinţii îşi salvează şi din foc copiii.
Ei bine, în cazul nostru... Eva m-a salvat pe mine, nu invers.
De când am rămas gravida, nu mă mai gândesc deloc la ruletă şi mi se face greaţă când mă gândesc la o liniuţă de cocaină. Acum 'nşpe mii de ani am mărturisit viciul unei prietene.

I-am zis Laurei: "Nu te uita ca proasta la mine, Laura. În fiecare sâmbătă şi duminică, de vreo trei ani de zile, mă răsfăţ în felul asta. Nu susţin că e cheia succesului sau a fericirii, dar până nu încerci n-ai cum să mă înţelegi."
Dar Laura n-a zis nimic.
"Vezi să nu-ţi explodeze dracu' ochii aia. Nu te mai holba aşa la mine. Prietenii mei de la Roma trag cocaina în fiecare zi, soro."
A mai tăcut şi mi-a răspuns blând: "Prietenii mei însă, niciodată, Alina!"


Nu ştiu cum a fost la voi, dar eu, la un moment dat, am descoperit că lângă mine dormea un înger. Am avut norocul ăsta. Şi când dormi cu un înger, nu mai accepţi prezenţa altora în patul tău. În cazul meu, niciodată. Am crezut că l-am păcălit pe soţ când i-am zis că sforăie indecent de puternic şi că tre' să dormim în camere separate. Dar azi dimineaţă când au sunat la interfon, să-mi aducă patul nou al fiicei mele, că în ăla vechi nu mai încăpea, m-am uitat uimită la soţ când am văzut că a comandat un pat matrimonial.
"Michele? Aştept o explicaţie."
"Nevastă! Scoatem două paturi single din dormitorul Evei şi îl băgăm pe ăsta."
"Michele? Aştept explicaţii.", mă repet ca papagalul
"Ai dormit 4 luni de zile în Bucureşti cu fii-ta şi vii să-mi zici că nu suferi că tre' să te uiţi la ea când doarme îin patul celălalt? Alina, hai să spunem lucrurilor pe nume! Noi împreună nu prea mai avem nici o şansă să dormim, cel puţin cât e Eva mică. Tu să fii sănătoasă. Mi-am operat degeaba deviaţia de sept ca să nu mai sforăi. Asta e. Se vede că doctorul chirurg avea dreptate când mi-a zis că nu eu sunt problema... a li mortacci tua, şi io care am pus botul! Dar dacă tot e să acceptam situaţia, măcar să dormiţi regeşte, nu?... King size, îţi spune ceva?"

Nu l-am bătut de data asta. M-am prezentat în ex-dormitorul nostru, pe la 10 seara, îmbrăcată în soră medicală sexy cu injecţia în mână, deşi injecţia urma să mi-o facă el, dar nu insist cu amănuntele că dup-aia zice Michele că iar sunt polemică, ba chiar m-a avertizat că se supără Penescu şi mă bagă la altă rubrică pe LiterNet... Sau mă scoate de tot!

Şi după ce-am fumat o ţigară, m-am dus în dormitorul Evei, m-am băgat tiptil sub pătură lângă ea, în mega patul nostru matrimonial, am strâns-o de nări, după aceea am pupat-o pe coloana vertebrală şi m-am gândit la Raffaello Sanzio. Mâine mă duc să pun o floare pe mormântul lui în Pantheon, centru, Roma.
O lacrimă îmi curge fără să vreau pe obraz....
Aşa că mă scol şi-mi sprijin cotul pe saltea. Îmi odihnesc capul în palmă şi mă uit pentru a o sută mia oară la Eva, ca Madonna la fiul ei, Isus, când s-a născut.
Când să mi se prelingă pe obraz şi a doua lacrimă de emoţie, belesc ochii cît cepele şi-mi urlu-n gând:
"Cazzo! Puteam să jur! Iar am uitat să cumpăr vitaminele!!!"