După ce-şi termină
ziua de muncă,
vine să bea.
Câteodată adoarme
cu capul pe masă
şi-i cade
tot mărunţişul din buzunar.
Patroana îi dă
atunci
câţiva ghionţi între
coaste. El
se scoală,
drept ca un brad,
şi iese din cârciumă
legănându-se
de parcă
ar coborî de pe puntea unui
vapor, ca un bătrân
ofiţer de marină
care-a trecut
de zeci de ori
ecuatorul.
Nu-şi ridică niciodată
mărunţişul de jos.
Priveşte cu scârbă la burţile noastre de
oameni sătui.
Şi se cacă pe
banii noştri jegoşi şi pe
planurile noastre de fericire.
Şopteşte:
"Doamne, oraşul acesta
are 1000 de farmacii,
3000 de bănci,
10000 de biserici
şi nici o piatră
pe care Fiul Omului
şi-ar putea pune capul
într-o seară ploioasă ca asta!!"
(din Pulberea, praful şi revoluţia, Casa de editură Max Blecher, 2012)
(în perioada 1 martie - 31 mai 2013, curatorul acestei rubrici este poetul Radu Vancu)