FrusTR(U)at

TRU (altfel spus Traian Radu Ungureanu) şi-a atras “înjurăturile” naţiunii mai acum vreo trei ani, după ce ne-a explicat cum, în opinia sa, pentru că nu ştie să vorbească bine româneşte, Hagi nu e cel mai mare fotbalist român. L-a făcut varză pe Gică, umplîndu-l de noroi poleit în cuvinte care creeau impresie. Încă de atunci mi s-a părut un pic frustrat omul, plecat dintre noi nu doar fizic, că s-a dus pînă la Londra, dar şi cu psihicul, greu de recuperat din smog.

TRU a mai oferit o mostră de neputinţă joia trecută, când ne-a prezentat într-un ziar cu tiraj mare, părerea sa despre “Rejucarea unui vis”, eveniment despre care am vorbit în editorialul nostru trecut. Nu ţin să-l contrazic, dacă omul crede că numai noi, românii, suntem capabili să sărbătorim eşecuri. El crede că finala de la Bucureşti, de acum 30 de ani, a fost un eşec, şi n-are decît să se spele pe cap cu asta... Ce ne facem însă cînd TRU se trezeşte să îl atace pe Ioan Chirilă? E ca şi cum m-aş apuca eu, acum, să zic ceva de Borges, doar aşa, pentru că nu voi fi în veci capabil să scriu ceva măcar pe sfert la fel de bun cu cel mai prost rând al argentinianului. Fraza scrisă de TRU e următoarea: “Un gazetar liric preţuit a scris chiar o carte idioată care ne-a lămurit că neputinţa e un fel de merit. Apoi a încununat alibiul cu o titulatură mioritică ("Ar fi fost prea frumos...").”

Am mai spus-o, dacă există vreun motiv, deasupra destinului, pentru care am ajuns gazetar de sport, acela e constituit din cărţile lui Ioan Chirilă. Chiar redactorul şef al cotidianului care a găzduit articoulul lui TRU l-a numit pe Chirilă “Patriarhul presei sportive româneşti”. Mai mult, societatea care editează ziarul se ocupă şi de reeditarea cărţilor lui Chirilă, printre care şi “idioata”: “Ar fi fost prea frumos...”

Nu e cazul să încercăm vreo comparaţie între TRU şi Ioan Chirilă. Ar fi o imensă şi de neiertat jignire adusă ultimului. Trebuie spus doar că “gazetarul liric” nu s-a ferit niciodată să-şi aştearnă întregul nume la finalul scrierilor sale, în vreme ce TRU rămîne doar o semnătură cu iniţiale, care aduce a marcă de buldozere. De-aia zic, ce poţi crede despre un individ care îşi semnează părerile astfel?! Cine e el? Mai grav, cum de a fost lăsat să publice? Am să fiu sincer pînă la capăt. N-am nimic personal cu TRU. Am citit cîteva dintre articolele sale din revista 22 şi unele chiar mi-au fost simpatice. Problema lui e că, uneori, are aşa o pornire nestăpînită de se pune invers doar ca să iasă în faţă. De data asta a mers prea departe, altfel nu-mi explic cum de s-a luat chiar de Ioan Chirilă, care nici măcar (din păcate) nu mai e printre noi, deci nu-i mai poate înfrâna afirmarea pe care o tot rîvneşte. Sau poate mai există o variantă, care-l salvează: e inconştient!