Florida

Florida este un surogat acceptabil pentru cei cărora paradisul le va rămâne oricum închis. Flora exclamă: portocali, cocotieri, azalee, curmali, plantaţii de pini, arahide. Şi ficuşi care ar îngălbeni de ciudă orice gospodină cumsecade din România. Dezmăţ vegetal, lavă erupând verde şi vie din nisipurile despărţind Oceanul trecut de Columb şi Golful Mexic. Urmează fauna: guşteri umflându-şi guşile roşii la soare, papagali vorbitori şi ferme de crocodili. În Florida poţi gusta o friptură savuroasă de aligator, sau te fotografiezi lângă boturile lor căscate. Apoi din ape: creveţi, homari, calmari şi crabi, încă vii înainte de a eşua în farfuriile noastre.

La Saint Petersburg, nu departe de Tampa, se află muzeul Salvador Dali, strângere laolaltă a colecţiei dăruite oraşului prin benevolenţa doamnei şi domnului Reynold Morse, prietenii înstăriţi, din Cleveland, ai artistului. Cea mai amplă ca număr de tablouri semnate Dali, colecţia conţine 94 de pânze în ulei originale, peste 100 de acuarele şi desene, în jur de 1300 de lucrări de grafică, la care se adaugă sculpturi, fotografii, documente de epocă, precum şi o arhivă cuprinzătoare. Regăseşti la Tampa temele suprareale ale lui Dali: ceasuri sleite, obsedanta Gala, soţia răpită lui Paul Eluard şi muza grupului suprarealist. Apoi: toreadori camuflaţi între pântecele cu sertare ale multiplelor zeiţe Venus din Milo, trandafiri roşii, birocraţi - şi el, artistul cu mustăţile asmuţite, amăgindu-se că singura diferenţă dintre el şi un nebun este că el nu este nebun.

Ca să ajungem la plaja Indian Rocks, aflată la nord de St. Petersburg, am vâslit printr-o botanică la fel de suprarealistă, rai visat de navigatori, acum populat de fericiţii acestei lumi. Trecând podul înspre insulele cu plajă, o ceaţă unanimă s-a prăbuşit însă peste noi. Auzeam sirenele iahturilor în larg, visând farul. Apăreau apoi în port ca de după o cortină şi apa întreagă a Golfului Mexic părea că se urcă la ceruri. Un bătrân dădea cu eleganţă la peşte. Pescăruşii vâsleau somnolenţa aceea şi ţi se pogorau pe umăr ca păsările domnului Hitchcock.

De cealaltă parte, între Sântul Augustin şi insula Key West la sud, o centură continuă de vile, hoteluri şi comerţul adiacent bordează oceanul. Daytona Beach este cea mai curtată de tineri în vremea vacanţei de primăvară. Se poate intra cu maşina pe plajă, care devine un soi de Corso motorizat. Parcurgând plajele de la un capăt la celălalt în maşini cu nume sonore şi muşchi de oţel, se aruncă ocheade şi se etalează cele mai evanescente costume de baie. Trupuri sonore sculptate în aerul Daytonei, imprimate în argintul filmelor Kodak, multiplicate la infinit pe cărţi poştale pe care noi toţi le vom trimite apoi acasă, spre a dovedi că ei - nu, iar noi - da!

Urmează apoi Cape Canaveral, locul de lansare a navetelor spaţiale americane, Palm Beach şi Ford Lauderdale. În sud, între Key Largo şi Key West, recifurile coralifere şi fauna subacvatică pot fi admirate la "snorkeling", scufundare doar cu mască şi labe de scafandru. Pentru îndrăzneţi, alternativa este "scuba diving" scufundare în costum complet, după cum pentru muritorii cu frica lui Dumnezeu exista şi varianta bărcii transparente.

Abia după aceea am ajuns la Miami, unul dintre cele mai vii şi deci reale oraşe americane. Aici disperarea sacră a bisericii Gesu de pe 1-st Avenue este pândită la ieşire de tot răul lumii pe care trebuia să o bântuie. La Miami, în zona comercială găseşti nimicuri la preţ de nimic, lumină, muzică tropicală şi palmieri sfâşiind soarele. Pe plajă, la Cafe Manana, poţi sorbi din degetare aroma Caraibelor, învăluit în fumul havanelor făcute însă în Republica Dominicană. Poţi bea rom jamaican sau Daquiri. Poţi mânca salsa şi tortilla mexicană. Poţi urmări unduirile şerpeşti ale dansatoarelor braziliene, aburind la carnavalul de Rio şi a defilării şcolii de samba.

Miami este un paradis al electronicelor contrafăcute, al pungaşilor de duzină, vânzând droguri şi trucuri ce nu sunt ale lor. Îndărătul faţadelor bine lustruite ale zonei de afaceri, viaţa cartierului comercial o imită pretutindeni pe aceea a vegetaţiei din jur, delirantă, pe trotuare, înlăuntru şi în subsoluri unde se retrage răcoarea şi viaţa de noapte. Reclamele narcotizează deopotrivă plătitorului de taxe şi turistului năuc spiritul critic. Acesta este singurul care mai încetineşte trecerea plasticului cu hologramă al cărţii de credit în mâinile vânzătorilor, dând apoi de lucru funcţionarilor cu mânecuţe, ai băncilor de oţel de pe ţărm.

Pentru zece dolari poţi vedea în Miami Bay paradisul. Insulele coralifere din golf sunt scufundate între palmieri şi păzite de maxilarele deloc gânditoare ale gărzilor de corp. Aici se află casele multor vedete ale culturii pop. Vorbind de bodyguarzi, casa lui Whitney Houston pare un transatlantic eşuat între cocotieri, uriaşă şi goală mai tot anul. Cetăţenii fotografiază asmuţiţi de la prora şi astfel sistemul se perpetuează prin empatie. Singur în rada portului, printre hoteluri de lux şi pânzele navigatorilor, am privit oceanul o vreme. Aici, la Miami, vin cu nădejdea salvării, impregnaţi de iluzii şi sare, refugiaţii cubanezi: pe plute, cu bărcile, înot sau cu MIG-uri de la Papa Brejnev. Singura revoluţie comunistă a continentului implodează în ritm de samba, păzită de barba fidelă. Miami este holograma unei Americi fără El Comandante Cienfuegos, fără furia sfântă a revoluţiilor endemice, acum resorbite în comerţ, muzici exotice şi senzualitate.

Florida, încununată de Disney World Resorts în Orlando, este patria vacanţelor adolescentine şi a pensiilor ce trebuiesc risipite până nu trec în mâinile rudelor, la moştenire. Natura propune decorul feeric, tehnologia supurează iluziile visate vreodată, iar comerţul fericeşte deopotrivă pe turist şi pe preşedintele reţelei de restaurante Mac Donald's. Florida este semnul de exclamare caligrafiat de Dumnezeu la finele epopeii americane.