S-a întâmplat într-o joi (III): Adolescentul

Adolescentul:
 
O dată pe săptămână, joia, pleca de acasă. Lu' mama îi spunea că merge la Bridge.
 
Bridge e un local din centru unde poţi să joci cărţi şi tot felul de alte căcaturi. Într-o joi seară am fost şi eu la Bridge. Absolut întâmplător, că nu merg de obicei în bodega aia. E sub nivelul meu. Când ies, merg în chestii mai ca lumea. Da' uite că în seara aia de joi s-a nimerit să ajung acolo, la Bridge. Am văzut o grămadă de bărbaţi care jucau cărţi la o masă lungă. Da' pe tata nu l-am văzut.
 
Am şi uitat de faza asta. Doar că vineri l-am auzit cum spunea în bucătărie că a fost la Bridge şi nu-mi venea să cred. Ba mai şi spunea că a jucat Poker pe echipe şi că a pierdut vreo 200 de mii. Şi dădea detalii, tot felul de chichiţe, fără nici o jenă, de mă minunam ce poate să-i iasă din gură. E super ciudat când îţi auzi părinţii spunând o minciună. De obicei, copiii spun minciuni şi părinţii se prind. De data asta a fost fix invers. Îmi venea să intru peste el în bucătărie şi să-i spun "N-ai fost în niciun Bridge, mincinosule". Cred că i-ar fi picat faţa direct în farfuria cu ciorbă. Dar n-am făcut-o. Ştiţi de ce? Că am vrut să investighez pe cont propriu unde se duce şi ce face el în fiecare joi seara.
 
Cu investigatul am experienţă. Acum vreo trei ani ne jucam la bloc de-a detectivii. Am urmărit-o vreo cinci luni pe mă-sa lu' Gelu. Se întâlnea prin baruri cu un tip mai tânăr, unu' care semăna la prima vedere cu ăla care prezintă meteo pe Proteve, da' dup-aia când te apropiai mai tare, observai că are tot felu' de bube pe faţă. Numa' că în cazu' nostru, nu prea aveai voie să te apropii, că era riscu' să se prindă că-i urmăreşti, şi-atunci o cam făceai de oaie. Am făcut şi poze şi faze de-ăstea, i-am dat telefoane şi i-am spus că dacă nu lasă un milion sub preşul de la intrarea din bloc, îi spunem lu' bărbatu-su ce face. De fapt, asta nu făcea nimic. Se întâlnea cu unu' care îi ghicea în cafea. În fine, dă-o dracu pe mă-sa lui Gelu. Oricum e o ţărancă proastă.
 
Acuma să mă-ntorc la povestea cu taică-miu. În următoarea joi, l-am urmărit. La şapte seara fix a ieşit din bloc. Eu m-am luat după el. Bineînţeles că am avut grijă să nu cumva să se întoarcă şi să mă recunoască, aşa că m-am îmbrăcat cu geaca de piele a lu' Ştirbu' din unşpe B. Tipu' o închiriază cu 100 de mii pe seară. De obicei o împrumută ăia care vor să iasă în oraş cu vreo gagică şi vor să o impresioneze sau aşa. E chiar mişto geaca, te face să arăţi plin de mister şi în acelaşi timp sigur pe tine, ca un fel de macho sau aşa.
 
În fine, eram cu geaca aia, la vreo 5 metri în spatele lu' taică-miu. A fost destul de greu să-l urmăresc, că mergea repede. Faza naşpa a fost că m-am blocat la un semafor. Până s-a făcut verde şi am trecut strada, l-am pierdut din vedere. Şi a trebuit să mă întorc.
 
Am aşteptat să treacă o săptămână, să se facă iarăşi joi. A fost super naşpa. Zilele treceau ale dracu' de încet, parcă intenţionat, ca să mă enervez eu. La un moment dat mi-a trecut prin cap să caut prin casă după indicii. Am scotocit prin toate sertarele, m-am uitat după pat, am umblat în cutia aia de rahat în care îşi ţine el actele şi facturile de la gaz, m-am uitat şi în buzunarele de la sacourile lui din dulap. Am pierdut o grămadă de vreme, n-am găsit nimic, în plus era să mă prindă când s-a întors într-o zi mai repede de la serviciu.
 
Într-o seară când făcea baie i-am luat mobilu' şi am verificat toate sms-urile, toată agenda telefonică, toate numerele apelate. Nimic dubios.
 
În săptămâna aia, am chiulit de la meditaţiile la mate. Banii i-am păstrat.
 
Am mai făcut şi cumpărături pentru baba de la trei, i-am spus că s-a scumpit uleiu' şi zahăru' şi celelalte căcaturi pe care m-a pus să i le iau, şi aşa m-am mai ales cu vreo 50 de mii. După aia am fost la Internet Cafe cu Nicu de la parter. Ăsta şi-a găsit pe una din America pe un site din ăla de matrimoniale. Doar că nu ştie o boabă de engleză, bou'. Aşa că el îmi zicea ce să-i scriu lu' aia pe messenger, şi eu îi traduceam ce răspundea gagica. Fac chestia asta cam o dată pe săptămână, şi iau 100 de mii. De data asta am luat 150, că i-am trimis lu' aia două poze cu Nicu pe mail, că nici măcar de asta nu e în stare, handicapatu'. Aşa că joi dimineaţa deja strânsesem o sumă frumuşică.
 
Mi-am permis să închiriez şi geaca de piele a lu' Ştirbu, vreau să zic că între timp scumpise tarifu', nenorocitu', că cică era sezon de vârf.
 
Faza e că totdeauna e bine să ai bani la tine când urmăreşti pe cineva, că nu se ştie niciodată ce poate interveni. În casă, vă daţi seama, era super nasol. Când mă întâlneam cu tata pe hol, îmi venea să-l strâng de gât şi să-i spun "mincinosule". Da' m-am abţinut eroic. În fine, s-a făcut iarăşi joi. Îmi tremurau picioarele numai când mă gândeam că o să aflu unde merge taică-miu. La şase jumate am ieşit din casă şi m-am ascuns în scara blocului de vis-á-vis. La şapte fix a ieşit din bloc. L-am urmărit până în staţia de troleu. Mă gândeam "în puii mei, numa' să nu se urce în vreun taxi". Şi exact asta a făcut. S-a urcat într-un taxi. Noroc că aveam bani destui la mine. M-am urcat şi eu într-un taxiu şi i-am zis taximetristului să urmărească maşina în care era taică-miu. Taximetristu' se cam căca pe el, la început n-a vrut, cică e ilegal sau aşa. Da' io i-am zis că în puii mei, eu îl plătesc să mă ducă, îi dau dublu cât e cursa, şi dacă nu-i convine, o să iau alt taxiu. Atunci a zis că bine, şi s-a luat după taxiul în care era taică-miu, a intrat în nu ştiu câte depăşiri, a fost ca-n filme, să mor io. La un moment dat, taxiu' s-a oprit în faţa unui bloc şi taică-miu s-a dat jos.
 
L-am văzut cum intră în bloc, am coborât şi eu şi m-am luat după el. Am avut noroc că blocu' n-avea interfon şi am reuşit să intru. Am auzit cum deschide cu cheia un apartament de la parter. Am aşteptat până a intrat şi m-am dus la uşă. Am lipit urechea de uşă şi am ascultat. Nu se auzea nimic. La un moment dat am vrut să apăs pe sonerie, dar m-am gândit că mai bine nu. Aşa că am ieşit afară ca să văd dacă se poate vedea în casă.
 
Cum era la parter, se vedea destul de bine dacă te uitai cu atenţie. Îmi bătea inima îngrozitor când m-am apropiat de fereastră. Mi-am aprins o ţigară. Eu de obicei nu fumez, da' aveam la mine ţigările lu' Blondu' de la mine din clasă, i le-am confiscat până îmi dă înapoi CD-ul ăla cu hiphop, nesimţitu', că-l ţine de vreo două luni.
 
Blondu' spune că ţigara e bună la stres, că face minuni. Aşa că io am fumat vreo trei, una după alta, până am ameţit şi am prins curaj să mă uit la geam. Prin perdea am văzut o sufragerie cu televizor, canapea şi masă, ca o sufragerie normală, cum avem şi noi acasă.
 
Am văzut un sutien negru, cu dantelă, şi ciorapi de-ăia mişto care sunt prinşi de picior cu un fel de elastice, cu puncte argintii pe margine, şi pantofi roşii din care ieşea o talpă.
 
Pe urmă am văzut-o pe EA. Era, pur şi simplu, EA. Nu părea că ar fi bărbat. Şi dacă n-o cunoşteai, nu-ţi dădeai seama că e tata. Era de-a dreptul femeie.
 
Arăta mişto de tot. Frumoasă. Sexy de-a dreptul. Stătea pe canapea. Avea o tavă cu sandvişuri pe genunchi. Mânca şi nu-şi dezlipea privirea de televizor. Mişca dintr-un picior. Se vedea că pantofii îi sunt cam mici, în rest era perfectă. Zâmbea din când în când. Părea fericită. Şi era frumoasă. Mai frumoasă ca mama.

Monoloagele din această rubrică fac parte din piesa S-a întâmplat într-o joi, de Elise Wilk. Piesa a câştigat concursul dramAcum 5, 2008, şi a fost montată la Teatrul Foarte Mic Bucureşti (regia: Alexandru Berceanu, aprilie 2008 -  spectacol-lectură), Teatrul Ariel Târgu Mureş (regia Rareş Budileanu, premieră iunie 2010), Teatrul "Fix" Iaşi, regia Adi Iclenzan (premieră noiembrie 2012).