Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Azi la fel ca ieri


Liviu Ornea

08.06.2013
Observator Cultural, aprilie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Mi-am făcut stagiul ca profesor la Liceul Industrial nr. 6 din Tîrgovişte, între 1985 şi 1987. Înainte de a fi industrial, liceul fusese pedagogic, singurul din oraş, avea profesori foarte buni la toate disciplinele, obişnuiţi cu alt tip de elevi. Cînd am ajuns eu acolo, profesorii aceştia supravieţuiau cum puteau, nu mai aveau cui preda ce ştiau. Elevii erau foarte slabi, multe clase de a IX-a erau formate prin redistribuire (a copiilor care nu obţinuseră cinciul legiuit la examenul de admitere la alte licee). O asemenea clasă am primit şi eu la dirigenţie, ca proaspăt cadru didactic, botezul focului, să capăt experienţă... Aveam în clasă trei copii de la orfelinat; erau tot timpul înfometaţi, furau iepuri de la depozitul ICRA ca să mănînce, prindeau guguştiuci cu praştia şi-i frigeau pe reşou, uneori mă sunau de la Miliţie, la liceu, să merg să-i recuperez de la secţie, îi prinseseră furînd mîncare. Şi nu erau toţi orfani, aveau cîte un părinte, dar îi "dăduse" la orfelinat. Unul dintre copiii ăştia lipsea mereu la o anumită oră: mergea s-o vadă pe maică-sa, funcţionară la poştă, în centrul vechi, cînd iese de la servici, stătea ascuns, să nu-l vadă.
 
Liceul avea clase cu profil de materiale de construcţii (era "patronat" de Întreprinderea de Materiale de Construcţii Fieni), avea şi o clasă a XII-a de croitorie - numai fete - la care am avut privilegiul să predau. matematică, desigur. Copiii erau foarte drăguţi, dar majoritatea nu aveau cum să înveţe, chiar să fi vrut. Veneau din satele din jur, făceau naveta "pe tren" sau "cu rata". Cînd ajungeau acasă, după-amiază spre seară, se lua lumina. Ce lecţii să mai facă la lumînare? Se lua lumina şi în oraş, dar mai puţin - mi s-a întîmplat să dau meditaţii la lumînare. La ţară, pînă a doua zi nu mai venea. Cum să-i înveţi matematică la fel ca pe cei de la liceele teoretice (nu erau manuale diferite)? Şi de ce? Dar îmi plăcea să fiu cu ei, ne înţelegeam bine, încercam şi eu să le dau cîte ceva, poate-am şi reuşit. Sper că nu mi-au păstrat amintiri urîte. Din cînd în cînd, însă, simţeam că-mi pierd minţile. Ce caut acolo? La ce bun cei cinci ani de facultate? Cine are nevoie de tot ce ştiu? Ştiam sau bănuiam, întotdeauna rămîne ceva - dar nu-i prea puţin? Şi încă: eram într-o situaţie fericită, ştiam că, după doi ani, prin repartiţia dublă pe care o primisem, reveneam în Bucureşti, să lucrez în cercetare. Speram.
 
Ceva asemănător trăiesc acum. Şi nu doar eu. Motive complet diferite duc la acelaşi sentiment de zădărnicie, de muncă inutilă, de zbatere sterilă. De pustiu. Am în fiecare an studenţi minunaţi cu care e o plăcere să lucrez şi să stau de vorbă, pe care ştiu că-i pregătim ca să plece din ţară. Au dreptate. Aici nu avem ce le oferi. Pîrjol în urmă, cui lăsăm ce ne-au lăsat nouă profesorii noştri? Ce va rămîne după noi? Predăm, facem cercetare chinuit, în ciuda sistemului, atît cît mai putem cu finanţarea blocată, cu brambureala din administraţie, cu schimbările de fiecare zi, cu birocraţia rînjind triumfător. Ne amăgim că e de-ajuns să ne facem bine treaba, care cum putem, că asta contează. Nu-i prea puţin? Iar acum nu mai am nimic de aşteptat, nu mai am unde pleca, sînt mai aproape de pensie decît de stagiu. Din ţară, nici n-aş vrea şi nici n-aş mai putea să plec, e tîrziu. Dar am colegi, chiar pe la şaizeci de ani, care ar pleca imediat - unii au făcut-o.
 
În timpul ăsta, colegi din străinătate ne acuză că nu ne revoltăm, că nu ne opunem, că nu sîntem destul de intransigenţi. Cum să ne opunem? Sîntem prea puţini. Am făcut petiţii, memorii - cine le ia în seamă? Ce să facem? Să ieşim în stradă şi să blocăm drumurile? Aparent, sîntem "la putere": oameni din generaţia mea, cu aceeaşi istorie, cu aceleaşi crezuri, conduc acum facultăţi, universităţi. Degeaba: nu pot schimba aproape nimic. O fi doar vina noastră? Sau chiar nu se poate?
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Basmul fiinţei, Noica - tatăl şi fiul (II), Alexandru Stănescu
Sageata Basmul fiinţei, Noica - tatăl şi fiul (I), Alexandru Stănescu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cadril, Argentina Firuță (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Darul, Argentina Firuță (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro cum am început să beau cola, apoi cola zero, Andrada Ionescu (3.6/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata Praful de pe tobă
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer