Coincidenţele unor minunate surprize

Precizare: Săptamâna trecută am ratat apariţia de marţi. Şi Real a ratat calificarea în semifinalele Ligii Campionilor. Dar daca aduc asta în discuţie, trebuie să spun povestea echipei madrilène, când de fapt vroiam sa vă povestesc despre Istanbul, motivul neapariţiei de marţi. Aşa ca vorbesc azi de Real şi rămâne pe săptămâna viitoare Bosforul.


De marţea trecută Universul s-a rupt în două şi ne-a lăsat cu ochii în soare. De marţea trecută suprizele nu mai au acelaşi gust în fotbal. De când Monaco a eliminat Realul galactic, nu se mai poate întâmpla nimic stelar în dreptunghiul verde. Monaco! Vreo 6000 de suporteri şi o duzină de jucători necunoscuţi, alături de antrenorul Didier Deschamps şi de exilatul Madridului, Fernando Morientes. Şi gata! Real, neputincioasă în această Galaxie din care s-a spus că nu face parte, Raul mic şi Zidane oboist, plus genialul călcâi al lui Giuly, care a stricat ierarhia terestră şi extraterestră. A lipsit doar Beckham, dar pentru mine el nici nu contează, nu ţin minte vreun meci memorabil al englezului. Sigur, vitrina dă bine cu el acolo. Dar, vorba francezilor de la L’Equipe, “Vitrina străluceşte la Real, dar magazinul e gol”. Comentatorii s-au întrecut să se laude că de mult bănuiau ei căderea madrilenilor, că trebuia să se întâmple şI asta, etc... De fapt, fraza cea mai adevărată despre meciul de marţI seara a spus-o chiar antrenorul monegascilor, Didier Deschamps: “Dacă mai jucăm de nouă ori cu Real, de nouă ori ne vor bate.” Atâta tot. A fost una din serile acelea în care primeşti răspunsuri în ceea ce priveşte coincidenţele. Monaco super-inspirată, Real aproape deloc şi ghinionistă, ce mai, totul s-a întâmplat cum nu se putea mai bine pentru Monaco.

Meritele echipei sunt dincolo de discuţie, ba, sunt primele la argumente. Dar fac parte din coincidenţe: să joci cel mai bun meci al sezonului contra unui Real care joacă destul de slab. Surpriza rămâne însă şi nu am mai avut loc de a digera replica lui Chelsea pe Anfield Road, unde a bătut Arsenalul, despre care se zicea că o să câştige Liga Campionilor. Tot un şir de coincidenţe, începute cu cele trei ratări inimaginabile ale lui Henry, la 0-0.
Ca toate astea să pară din ce în ce mai neverosimile, a urmat miercuri, cu Deportivo – Milan 4-0, năucitor şI bulversant doar pentru cei care nu aflaseră despre isparva lui Monaco. Dincolo de aceste două scoruri fantomatice, Monaco – Real 3-1 şi Depor - Milan 4-0, orice devine posibil si verosimil în fotbal. S-a dus ordinea mondială, s-au dus galacticii, nu am rămas decât cu o mână de pământeni harnici şi destoinici care ne oferă din când în când surprise. Am uitat să precizez că la fotbal surprizele sunt mereu frumoase!