Zmeu roşu cu chip

Mi-am eliberat mâinile
literele s-au aşternut,
nişte forme
pe albeaţa
ochiului de hârtie.
 
am îndoieli -frânghii subţiri
pe care prind în cleşti
din lemn
feţe de pernă cu chipul
şi asemănarea ta
trec un culoar lung
ca un tunel
în dreapta am o
pădure desenată şi în stânga
hainele tale la uscat decolorate
de sezoane întregi
mi-am strâns îndoielile
le-am răsucit
mi-au legat mâinile
dar am învăţat să lucrez
ca o maşinărie
cu minute prescrise
sau grame suficiente
m-am automatizat
lacrimi artificiale
plâng pe propriul umăr
inima ţinută la cald
învelită în puful de vise
m-a
trezit din comă
 
mi-am eliberat mâinile
au pornit înt-o mişcarea circulară
pe deasupra norilor.
n-am ştiut că îţi aparţin
nu te-aş mai fi atins
aş fi suflat fin
ca o respiraţie de înger obosit
peste sinusoida trupului tău
feţele de pernă -
planoare umflate de aer
ridicate la incidenţa cu cerul
le-am pierdut
 
formele s-au răsucit în globul ocular
din litere au curs picuri purpurii
ca un desen al beţiei
am ieşit eu cu mainile mele
larg deschise
pe sus s-a ivit un zmeu roşu cu chip.