16.04.2004
îşi îngropa serile în exaltări
dimineţile în înfruntări ale realităţii

de fiecare dată alta-i era singurătatea
deşi zilele toate la fel

timpul şi-l umplea cu lecturi
la care bărbaţii nu rezistau –
avea o meserie necesitînd dialogul cu umbrele

între acestea, silueta tutelară a unui bărbat uscăţiv
cu degete fine
cu privire verde şi rece
– obiectivitatea iernatică a unor spirite academice

el o asculta şi-i era mîngîiere
era pricina speranţelor ei exagerate
continuă ! îi spunea – pe acest drum
a mai rămas un diamant


în fiecare seară ea reîncepea să spere
şi diamantul îi era aproape
dimineţile îi readuceau sicriul realităţii

acolo odihnea – în mătase –
cu chipul ei
o străină îmbătrînind

(din volumul Năluci şi portrete, ed. Nemira 2001)

1 comentariu

  • Portretul solitarei
    Petrescu Elena, 03.01.2021, 22:32

    Minunată!!!

Publicitate

Sus