Jazz

Îi spălam de drumuri tălpile
şi i le ungeam cu alifii de plante
crescute din mine.
Eram atât de fericită încât diavolul
se plictisise să mă pândească din unghere,
venea lângă mine şi era obosit, dorea un ceai,
lipea buzele de pântecul meu şi-i cânta copilului.
Era atât de trist diavolul ăsta,
că-mi era milă de el,
puneam jazz şi-l lăsam să mă moară puţin, numai puţin.
Lacrimi mi se scurgeau pe obraji
în timp ce el îmi făcea lucruri rele,
apoi mă învia şi-mi dădea coarnele să mă joc.
A plâns iubitul meu în ziua când
m-a găsit moartă în jurul copilului nostru.
Azi plante bune cresc din mine pe mormânt
şi i se încolăcesc iubitului de picioare.

(din volumul Poezia păpuşa)