într-o bună zi
te vei întoarce rîzînd din palme
cu vipere galbene încrustate pe braţe
într-o bună zi vei goni
toţi melcii din garsoniera dezamăgirii
şi vei striga din pupile lacrimile
într-o bună zi vei păşi cu inima
prin sîngele meu matinal
buzele tale vor fi o dungă,
o linie continuă a sărutului
iernile tale vor fi miei
îmblînziţi sub laptele ploilor
autobuzul mirării va opri
nostalgic în staţia anulată a trecutului
într-o bună zi
te vei trezi tăcută şi singură
între firele de nisip ale clepsidrei
umerii tăi vor fi atunci valuri
decupate din marea mea plecare
cuvintele tale vor fi atunci
poduri peste singurătatea tăcerii
nopţile tale vor fi atunci
fluturi pătaţi cu mîngîierile verii
într-o bună zi
te vei întoarce să cauţi
locul din care am plecat.
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate